Cărări de lumină spre sufletele noastre...

În Sala de Arte a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” a avut loc, cu câteva zile în urmă, o lansare de carte, eveniment apreciat de la bun început de directorul instituţiei gazdă, Gheorghe - Gabriel Cărăbuş, ca reprezentând „un moment deosebit pentru ceea ce înseamnă arta scrisului la Suceava”.

Un scriitor cunoscut şi apreciat mai mult peste hotare decât... acasă

Este vorba de romanul „Acasă”, o carte cu un titlu sugestiv, care poartă semnătura unei sucevence (din comuna Cornu Luncii), Luminiţa Aldea, cunoscută şi apreciată ca scriitor mai mult peste hotare decât... acasă.

O carte despre care directorul bibliotecii judeţene a spus că a început s-o răsfoiască şi nu s-a mai putut opri din citit, aşa cum nu s-a mai putut opri din a râde şi nu şi-a putut înfrâna nici lacrimile care l-au podidit pe parcursul lecturii. O carte din care, după cum a mărturisit el, „am putut să-mi dau seama ce poate însemna suferinţa pentru un copil orfan”, un roman pe care l-a recomandat spre lectură deopotrivă adolescenţilor şi părinţilor.

Un roman „care îşi împlineşte şi-şi susţine circular ideea centrală”

Într-o sală plină, întrucât alături de autor s-au aflat rudele, prietenii, foarte mulţi consăteni, dar şi numeroşi cititori care îi apreciază scrierile (în anul 2005, Luminiţa Aldea a publicat romanul „Nisipuri mişcătoare”, tradus între timp în limba engleză şi bine vândut în Canada), Gheorghe - Gabriel Cărăbuş a dat citire unei recenzii scrise de prof. Gabriela Ştefancu, de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Suceava, text din care aflăm că avem de-a face cu „un roman total, dacă sintagma nu ar fi prea pretenţioasă”, o carte pe care, ca dascăl, o consideră ca fiind „o lectură obligatorie”.

Un roman „care îşi împlineşte şi-şi susţine circular ideea centrală”, care nu pare structurat pe capitole, „ci pe stări, pe experienţe”.

„Un strigăt al orfanului către lume...”

O carte în care „cele mai emoţionante pasaje sunt cele în care autorul enumeră multiplele sensuri ale termenului <acasă>”, în care se înlănţuie firesc „povestiri din spaţiul de basm al Mălinilor”, iar alternarea pasajelor narative „ne face să pendulăm între mitic şi realitatea imediată”.

 „De aici şi impresia - notează prof. Gabriela Ştefancu - că ne aflăm în faţa unui fals roman care camuflează prin naraţiunea la persoana a III-a un jurnal rescris, sau cel puţin valorifică cutremurător memoriile personajului narator”. Un roman care pare „o încercare disperată de regăsire a propriei identităţi, o formă de recuperare prin scris, un strigăt al orfanului către lume, un avertisment către cei care uită că sunt părinţi, sau pur şi simplu uită să iubească”.

„Din neant spre acasă...”

O carte despre care Nicoleta Daniliuc, directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Suceava, a spus că, citind-o, s-a simţit bucovineancă, iar o cititoare din sală, provocată de autoare la discuţie, a apreciat-o ca fiind „un far din care pornesc cărări de lumină spre sufletele noastre”.

„O călătorie aproape mitică - aşa cum a spus la final Luminiţa Aldea - în care un personaj imaginar, care porneşte din neant spre acasă, încearcă să găsească lucrurile esenţiale”.