„Un sanctuar de albastru”

La Galeria de Artă „Ion Irimescu” din municipiul Suceava s-a deschis joi, după-amiază, expoziţia de tapiserie, metaloplastie şi sculptură în lemn a artiştilor plastici Marcela Larionescu, Viorel Grigoraş şi Ion Maftei.

Un adevărat exerciţiu de înseninare

Expoziţia, organizată sub egida Uniunii Artiştilor Plastici - Filiala Suceava, care etalează, într-o conjugare armonioasă, 19 lucrări de tapiserie realizate de Marcela Larionescu ( în care artista îmbină, între fibrele ţesute sau croşetate, cochilii de melci şi scoici), 15 plachete de metaloplastie, executate de Viorel Grigoraş, şi patru lucrări de sculptură în lemn (care multiplică motivul roţii), realizate de Ion Maftei, a reunit la vernisaj membri breslei artistice suceveane, prieteni şi cunoscuţi care au răspuns invitaţiei şi au venit să participe la un adevărat exerciţiu de înseninare.

Un exerciţiu care, ca pe o scenă de teatru, a recreat o lume într-un spaţiu restrâns.

„Marine” şi „Refluxuri”

Criticul de artă ieşean Valentin Ciucă a apreciat expoziţia ca „un sanctuar de albastru”, „Marinele” şi „Refluxurile” Marcelei Larionescu asigurând cadrul cromatic dominant al întregii desfăşurări vizuale, în care lucrările de metaloplastie ale lui Viorel Grigoraş punctau spaţiile dintre creaţiile textile cu luciul aprins al tablei de cupru, iar roţile din lemn băiţuit ale lui Ion Maftei, care întruchipau elementele esenţiale ale Universului, aerul, apa, pământul şi focul, sugerau rotiri şi rostogoliri ameţitoare.

„Un sanctuar de albastru” care, aşa cum a remarcat Valentin Ciucă, îi crea privitorului impresia că „temperatura caniculară scade până la nivelul aproape ideal”.

Trei colegi de generaţie a căror existenţă este marcată de discreţie

O expoziţie realizată de trei colegi de generaţie a căror existenţă este marcată deopotrivă de discreţie şi de o bine cumpănită rânduială a lucrurilor, artişti între care există parcă un cod relaţional aidoma celor din vechile tratate alchimice acroamatice, a căror cheie de lectură şi înţelegere se transmitea oral doar între iniţiaţi. Iniţiaţi aşa cum a fost şi maestrul Adrian Podoleanu, retras cu puţin timp în urmă în ceruri la fel de albastre ca tapiseriile Marcelei Larionescu, unul dintre marii maeştrii ai artei ieşene, „o conştiinţă artistică - aşa cum a apreciat Valentin Ciucă - deloc dispusă la compromisurile vremurilor, un artist inspirat pe care tandreţea dialogului cu realul l-a făcut credibil”.

Un cadru de resemnificări expresive,cu sugestii sonore de valuri

În acest cadru de resemnificări expresive, cu sugestii sonore de valuri,  Valentin Ciucă a mărturisit că şi-o imaginează pe Marcela Larionescu păşind desculţă pe nisipul plajei şi ducând, din când în când, la ureche cochilia unei scoici care păstrează şoaptele mării. Lucrărilor de tapiserie, în care ritmurile sunt punctate de cochilii sidefate, li se alătură cele de metaloplastie executate de Viorel Grigoraş, asemuit de critic cu un „gravor german, un foarte bun meşter medieval, care face dovada unei manualităţi exersate”.

Un artist cu o imaginaţie barocă, practicant al unei arte care necesită deopotrivă răbdare şi rigoare, un creator care-şi desăvârşeşte lucrările prin sute de lovituri de ciocan care trădează „plăcerea făurarului”.

„Un fel de roză a vânturilor, care oferă o deschidere către toate azimuturile”

Aşa cum a spus Valentin Ciucă, prin alăturarea sculptorului Ion Maftei, s-a creat „un fel de roză a vânturilor, care oferă o deschidere către toate azimuturile”.

Modalităţi diferite de exprimare artistică reunite într-o formulă armonioasă, o lecţie de seducţie vizuală care m-au dus cu gândul la cele trei atitudini ale lui Proust: să doreşti lucrurile de la distanţă, să nu te bucuri excesiv când le posezi şi să te poţi despărţi de ele ca să continui să te bucuri de la distanţă.

Un adevărat eveniment la Suceava, „o expoziţie - cum a spus Valentin Ciucă la finalul manifestării - care face ca acest spaţiu cultural să devină cât mai competitiv”.