Obeliscul lui Rudolf de Habsburg

Pe partea dreaptă a DN 17A, în sensul de mers dinspre Rădăuţi către Suceviţa, în satul Voievodeasa, se înalţă, chiar la marginea drumului, o coloană din piatră.

În motivul ornamental cioplit pe suprafaţa cilindrică de la baza coloanei, cele patru medalioane cu litera “R” sunt singurele semne care dezvăluie menirea acestui monument.

Este obeliscul ridicat de locuitorii din colonia germană Furstenthal (Voievodeasa) pentru a marca trecerea prin localitate a arhiducelui Rudolf de Habsburg, singurul fiu al împăratului Franz Joseph şi al împărătesei Elisabeta, cel care, la mai puţin de doi ani de la vizita sa în Bucovina, a murit, în condiţii încă pe deplin neelucidate, în castelul de vânătoare de la Mayerling.

Călătoria prin Bucovina a Alteţei Sale imperiale, prinţul de coroană Rudolf

Călătoria prin Bucovina a Alteţei Sale Imperiale, prinţul de coroană Rudolf, anunţată din timp cu surle şi trâmbiţe de gazetele vremii, s-a desfăşurat în intervalul 7 - 11 iulie 1887 şi a impus preparative impresionante.

“Revista Politică” din Suceava scria, cu o lună de zile mai devreme, că în suita Alteţei Sale se vor afla persoane de rang înalt precum contele Bombelles, contele Orsini-Rosenberg, baronul Giesl şi consilierul aulic Klaudy, “iar pentru primirea augustului oaspe s’au format în Cernăuţi un comitet de primire” sub preşedinţia căpitanului ţării, baronul Alecu Vasilco.

Pe scurt, “Alteţa Sa va pleca de la Cernăuţi la Rădăuţi, eară de acolo în munţii Bucovinei, la Lucina, unde s’a proectat o vânătoare de vulturi”.

“Programa călătoriei”

Programul detaliat al vizitei a fost publicat de aceeaşi revistă (în numărul din 1 iulie 1887) şi cuprindea orele exacte de sosire şi de plecare, componenţa comitetelor de primire din fiecare localitate tranzitată, obiectivele ce urmează a fi vizitate, precum şi festivităţile organizate.

Furstenthal (Voievodeasa), care la vremea aceea era comună, nu putea fi evitată în drumul spre Suceviţa, dar “Programa călătoriei” menţionează doar faptul că, în data de 9 iulie, “La 4 oare după masă: Plecarea la monastirea Suceviţa”, cu nota „Pentru călătoria încolo şi îndărăpt, precum şi pentru petrecerea în monăstire este menit un timp de 3, 1/2 - 4 oare”.

Singurul semn care a dăinuit vizitei

Pe tot traseul călătoriei “Rudolphus, princeps hereditarius imperii Austriae” (Rudolf, principele moştenitor al imperiului Austriei) a fost întâmpinat de parade triumfale, defilări de trupe, a trecut pe sub arcuri de triumf butaforice ornate cu drapele şi blazoane imperiale, împodobite cu ghirlande de brad şi cu flori, a fost salutat de şiruri entuziaste de supuşi, de diverse etnii, îmbrăcaţi în straie naţionale.

Din toate acestea, singurul semn care a dăinuit vizitei prinţului Rudolf în Bucovina este această coloană din piatră de la Furstenthal. 

Un monument ridicat “în aducere aminte de presenţa Alteţei Sale, principele de coroană Rudolf, în Bucovina”

Coloană care nu a fost dezvelită în prezenţa lui, aşa cum scrie Valerian I. Procopciuc în studiul monografic “Suceviţa şi Voievodeasa, două localităţi bucovinene” (lucrare apărută cu girul Institutului “Bucovina” Rădăuţi, sub egida Academiei Române - Filiala Iaşi, în seria patrimoniu.sv, iniţiată şi sprijinită financiar de Direcţia pentru Cultură Suceava), deşi autorul menţionează (fără suport documentar) că “cinstind evenimentul primirii arhiducelui Rudolf, în faţa obeliscului nou inaugurat, sticlarii din Voievodeasa îi înmânează prinţului drept cadou o <Jagdflasche>, o sticlă cu o construcţie specială, artistic lucrată”, întrucât “Revista Politică” face următoarea notaţie, dar abia în vara anului 1888:

“În aducere aminte de presenţa Alteţei Sale, principele de coroană Rudolf, în Bucovina, fu ridicat un monument în Voievodeasa, lângă sfânta mănăstire Suceviţa”.

“Vârful obeliscului se încheia printr-o coroană împărătească”

Aşadar monumentul a fost ridicat „în aducere aminte” a acestei vizite şi a fost dezvelit în prezenţa (conform notei din “Revista Politică”, Anul III, nr. 14, 1 august 1888) a Ex. Sale guvernatorul ţării baron Pino, a baronului Musteaţă, în numele comitetului ţării, şi a arhimandritului mănăstirii Suceviţa, Hilarion Filipovici.

Obeliscul, cu coloana cioplită din piatră adusă probabil din carierele de gresie de la Vijniţa (doar postamentul alcătuit din blocuri de piatră suprapuse ar putea proveni din cariera Şerpărie, din Suceviţa) avea, cu tot cu soclu, o înălţime de 8,5 metri.

Aşa cum spune Valerian I. Procopciuc, citându-l ca sursă pe Josef Wild, autorul unor însemnări privind localitatea Furstenthal, “vârful obeliscului se încheia printr-o coroană împărătească”, care a dispărut ulterior.

“Heim ins Reich”

Când a dispărut această coroană, rămâne o necunoscută. După unii, ea a fost sfărâmată de trupele ruseşti care au intrat în Bucovina în timpul primei mari conflagraţii mondiale, alţii spun însă că simbolul imperial a rezistat prăbuşirii Imperiului Habsburgic şi a dispărut din vârful obeliscului după 1940, când s-a încheiat repatrierea germanilor care au locuit în Bucovina.

Din amintirile unor locuitori ai zonei, coroana se afla încă pe coloană în toamna anului 1940, când o delegaţie germană a vizitat localitatea Voievodeasa pentru a vedea în ce măsură reprezentanţii comunităţii etnice germane răspund chemării “Heim ins Reich” („Acasă în Reich”), când 80% dintre ei şi-au declarat disponibilitatea de a pleca în Germania.

Statisticile prezintă cifre diferite: din Voievodeasa au plecat 475 de familii, cu 1954 de suflete, sau, aşa cum notează Josef Wild, au plecat 489 de familii, cu 2391 de persoane, din care 978 adulţi şi 1413 copii.

Mărturia unui eveniment de la sfârşitul secolului al XIX-lea

Obeliscul, ridicat întru cinstirea lui Rudolf de Habsburg, care a călătorit prin Bucovina şi a vizitat Mănăstirea Suceviţa trecând prin colonia germană Furstenthal (Voievodeasa), rămâne mărturia unui eveniment de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

De pe soclul monumentului a fost înlăturată şi placa de plumb care consemna trecerea prin localitate a arhiducelui.

Placa, din care câteva fragmente (care s-au păstrat în podul şcolii din Voievodeasa) au fost recuperate şi se află în custodia Centrului pentru studierea problemelor Bucovinei al Academiei Române - Filiala Iaşi, din Rădăuţi, face menţiunea exactă a vizitei: 9 iulie 1887.