Cea de-a doua zi din programul Festivalului „Tarafuri şi fanfare”, care s-a desfăşurat la Suceava la sfârşitul săptămânii trecute, a adus pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor alte formaţii şi alţi interpreţi de muzică autentică.
„Ca să fie şpagă”, cu „cuşmă în mijlocul verii”
Spectacolul, coordonat de maestrul Grigore Leşe, a continuat cu alţi protagonişti povestea muzicii de ascultare şi de petrecere, a muzicii autentice pe care lăutarii continuă s-o menţină în mediul rural şi urban, transmiţând-o din generaţie în generaţie.
Dacă în prima zi a festivalului publicul a fost destul de restrâns, duminică au fost ocupate aproape toate locurile din sală, iar participarea a fost interactivă.
Cu un început moralizator, prin care Grigore Leşe a reluat dojana din ziua precedentă (când atrăgea atenţia asupra „lălăitelor cântate pe bandă” de
aşa-zişii purtători de folclor), amfitrionul spectacolului a ţintit „sminteala” prin care se falsifică realitatea satului, derutarea publicului prin purtarea neadecvată (în special la emisiunile de televiziune) a costumul popular („ca să fie şpagă”, cu „cuşmă în mijlocul verii”).
„Muzici şi muzici”
S-au cântat pe scenă, aşa cum a spus Grigore Leşe, „muzici şi muzici”, de la doina interpretată (voce şi ceteră) de Vasile Mucea, din Bilca, sau Nea Costică lăutaru’ din Cezieni, la muzica arhaică a Tarafului românesc din Gălăuţaş - Harghita (în care cel care cânta la „broancă” bătea cu o mână în instrument, iar cu cealaltă „piţiga coarda”) şi de la cântecele cu tentă umoristic-licenţioasă interpretate de Mambo Siria (cu Nea Marin Şchiopu în frunte), la cea balcanic-cosmopolită a formaţiei Trei Parale.
Grigore Leşe a subliniat faptul că spaţiul cel mai potrivit pentru aceste formaţii nu este scena, ci curtea casei, uliţa, crâşma...acolo unde se petrec sărbătorile, nunţile, chefurile.
„Haideţi să jucaţi, sunteţi la dumneavoastră acasă!”
Când a venit rândul Fanfarei din Sf. Ilie, ai cărei muzicanţi erau în sală, Grigore Leşe i-a chemat pe scenă spunându-le să înceapă să cânte din mers, aşa cum fac la evenimentele satului, şi a invitat câteva perechi de spectatori să urce pe scenă la joc. „Haideţi să jucaţi - i-a îndemnat el - sunteţi la dumneavoastră acasă. Asta vreau, să jucaţi, nu să staţi voi în sală, iar noi aici!”.
Grigore Leşe a subliniat rolul formaţiilor mici, mobile şi adaptate instrumental în comparaţie cu „orchestrele pe model moscovit, cu 40 de oameni, corp de balet, etc.”.
Tarafurile şi fanfarele, care au o formă restrânsă, cântă „o muzică frumoasă pentru că este adevărată”. „Nu trebuie decât să fii talentat - a spus Grigore Leşe - să fii din poveste şi să te potriveşti”.
„Cântec despre Bucovina”
Un moment aparte a fost cel în care spectatorii, odată cu Grigore Leşe şi lăutarii din Sângeorz Băi, au cântat „Cântec despre Bucovina”, o melodie tristă care, din păcate „este terfelită pe la toate petrecerile, pe la toate nunţile”.
S-a cântat fără microfoane, şi, aşa cum a remarcat Grigore Leşe, lăutarii ardeleni au interpretat acest cântec pentru prima oară.
A fost un moment de emoţie colectivă, mai ales că nu s-au cântat numai versurile „oficiale”, ci şi cele păstrate în memoria populară („Bucovina plai cu soare / Te-au călcat ruşii-n picioare”), moment care s-a încheiat cu aplauze.