„Muzica-i după faţa lor...”

Cea de-a IV-a ediţie a Festivalului „Tarafuri şi fanfare”, care s-a desfăşurat la Suceava în zilele de 26-27 iunie a.c., festival organizat de „Jurnalul Naţional” împreună cu Complexul Muzeal Bucovina cu sprijinul Consiliului Judeţean şi al Primăriei Municipiului Suceava, a adus, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor, lăutari şi muzicanţi vestiţi din întreaga ţară.

Un dialog al zonelor etnografice, al instrumentelor şi al vocilor din Maramureş, până în Gorj

Festivalul, care din pricina vremii nefavorabile nu s-a mai desfăşurat în incinta Muzeului Satului Bucovinean, a fost salutat la deschidere de primarul Ion Lungu (care şi-a exprimat dorinţa ca ediţiile viitoare să aibă loc în municipiul nostru, iar acest festival „să se împământenească la Suceava”) şi de vicepreşedintele Consiliului Judeţean Vasile Ilie.

Spectacolul din ziua de sâmbătă, coordonat de pe scenă de maestrul Grigore Leşe, a fost o veritabilă lecţie despre muzica autentică.

Conceput ca o poveste în care muzica însoţeşte toate evenimentele vieţii, spectacolul, care s-a conturat ca un dialog al zonelor etnografice, al instrumentelor şi al vocilor din Maramureş, până în Gorj, a alternat muzica „de ascultare” cu muzica de petrecere, a făcut să răsune cântări de tarafuri de la „zicala miresei”, la muzica de joc, de la doină jelită, tânguitoare, la cântec sunător de fanfare.

„Uitaţi-vă la ei, muzica-i după faţa lor!”

Grigore Leşe, care a prezentat tarafurile şi interpreţii, precum şi fanfarele participante, provocând şi animând acest dialog muzical, a semnalat la început prezenţa unui public destul de restrâns în sală. „M-aş fi aşteptat - a spus el - să plouă şi să tune afară, dar sala să fie plină. O să vedeţi că atunci când încep să cânte tarafurile pe scenă norii s-or cam duce!”.

Oscilând între îngrijorare şi umor, Grigore Leşe a subliniat faptul că „lăutarii din România au fost 60 de ani în criză, dar acum ar trebui să se facă loc muzicii lor”.

Modul în care cântă aceştia, în care interpretează, este inimitabil şi nu poate fi învăţat în şcoli. „Uitaţi-vă la ei - a spus Grigore Leşe - muzica-i după faţa lor! Mulţi vor să ia locul lăutarilor, dar nu seamănă cu ei nici la faţă şi nici la cântat”.

„Aşa trebuie să înveţe să cânte tinerii, nu cu fiţe!”

Alternând secvenţele muzicale cu binevenite comentarii, Grigore Leşe a îndemnat publicul la interactivitate. Prezentând taraful lui Văsălie din Maramureş (care cânta „ceterucă galbănă, glasul tău mă leagănă”) el a prevenit glumeţ publicul, spunând: „Puteţi veni din sală cu comenzi, dar, atenţie, cel care face comanda trebuie să răsplătească ceteraşul”.

„Daţi mii de euro - a spus dojenitor Grigore Leşe prezentând în continuare tarafurile de pe scenă - pe două lălăite şi alea cântate pe bandă. Ei, lăutarii sunt cei care asigură petrecerea, îs vii, îs adevăraţi. În criză trebuie să intre oamenii neadevăraţi”.

Spectacolul a continuat având pe scenă Banda lui Argint din Pârâul de Pripor, Taraful lui Ciulei din Brădiceni - Gorj, Taraful din Greceşti - Dolj sau Fanfara de la Stamate. „Aşa trebuie să înveţe să cânte tinerii - a accentuat Grigore Leşe - nu cu fiţe!”.