Albumul „Imagini din gulagul românesc”

Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici (AFDP) din România a scos recent de sub tipar, la Editura „Pastel” din Braşov, un album cu textul introductiv în patru limbi (română, germană, rusă, engleză), format A4, intitulat „Imagini din gulagul românesc”, în care sunt reproduse lucrări de grafică realizate de artistul plastic bucovinean Radu Bercea.

Secvenţe din perioada de teroare şi umilinţă trăită în anii de detenţie politică

Continuându-şi asumata misiune de mărturisitor al calvarului concentraţionar din închisorile şi lagărele de muncă ale regimului comunist, Radu Bercea (căruia i-a apărut în luna aprilie a.c., sub egida Centrului Cultural Bucovina, cartea „Mărturii din Infern”, lucrare îngrijită, prefaţată şi ilustrată poematic de scriitorul şi publicistul Ion Drăguşanul) ne confruntă cu noi şi noi secvenţe din perioada de teroare şi umilinţă trăită în anii de detenţie politică.

Albumul, apărut şi promovat cu sprijinul Asociaţiei Culturale „Libris” Braşov, cu o prefaţă de Octav Bjoza, preşedintele AFDP din România, reproduce secvenţe dramatice, tulburătoare din locurile de detenţie şi coloniile penitenciare prin care a trecut Radu Bercea.

Lucrările, care se circumscriu marelui ciclu de lucrări grafice cu genericul „Memoria retinei gulagului românesc” (lucrări prezentate în expoziţii itinerante, care, selectiv, au fost cuprinse şi în cele două albume anterioare editate cu sprijinul camaradului de suferinţă Nicolae Ianăşi) constituie mărturii inedite în plastica românească.

Scene apocaliptice de tortură, de muncă animalică, figuri lombroziene de torţionari...

Albumul, care prezintă pe coperta I lucrarea intitulată „Intelectualul, duşmanul numărul unu al comunismului”, cuprinde, între lucrările de început („Geografia detenţiei” - harta României pe care sunt marcate principalele închisori şi lagăre de exterminare, şi „Tinereţe furată” - portretul lui Radu Bercea la vârsta de 19 ani, când a fost condamnat la 20 de ani muncă silnică şi zece ani degradare civică pentru „crima de uneltire contra ordinei sociale”) şi cea de final („Cartea Albă a Securităţii”, carte de culoare...neagră, „o istorie a crimelor comunismului scrisă de criminali”) scene apocaliptice de tortură, de muncă animalică, figuri lombroziene de torţionari...

Între asemenea imagini (pe care Radu Bercea le marchează cu un moto generic; „Să iertăm trecutul, dar să nu-l uităm!”) poate cea mai semnificativă mi s-a părut a fi cea a speranţei: o pasăre mică şi zgribulită, proiectată de fundalul de libertate al pădurii, care-şi încearcă trilul legănându-se pe sârma ghimpată a împrejmuirii lagărului.