La Galeria de Artă a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” s-a deschis miercuri expoziţia de pictură cu genericul „Hoinar în culoare”, a artistului plastic botoşănean George Şpaiuc.
Un anotimp prielnic hoinărelii
Se pare că primăvara este un anotimp prielnic hoinărelii, pentru că miercuri şi-au anunţat şi şi-au marcat prezenţa la Suceava, ca hoinari (deşi mă îndoiesc că umblă fără ţintă sau fără căpătâi), atât pictorul George Şpaiuc, cât şi îndrăgitul actor Florin Piersic (care ne-a propus, la ceas de seară, o întâlnire de suflet cu genericul „Hoinărind printre amintiri”).
George Şpaiuc a venit însă de aproape, de la Botoşani, răspunzând unei invitaţii pe care i-au adresat-o directorul bibliotecii publice sucevene, Gabriel Cărăbuş, şi artistul plastic Constantin Severin (avându-l ca „sfătuitor de taină” pe pictorul David Croitor, cu care au gândit împreună titlul) de a expune la galeria de artă a instituţiei.
Cantonat exuberant într-o formulă de expresie capabilă să-i satisfacă trăirile înflăcărate
George Şpaiuc, care nu expune pentru prima oară la Suceava, a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă din Botoşani cu profesorul Victor Hreniuc şi, aşa cum remarcam la o expoziţie anterioară, ieşind de sub influenţa maestrului său, s-a cantonat exuberant într-o formulă de expresie plastică proprie, capabilă să-i satisfacă trăirile înflăcărate.
Apropierea de peisaj (către care se îndreaptă cu precădere) „se produce - aşa cum scrie criticul de artă Valentin Ciucă - spontan, fără savante preparative, ci doar prin stabilirea prealabilă a dominantei cromatice şi a schemei compoziţionale”.
Culori clocotitoare şi luminoase
O expoziţie remarcabilă prin „vioiciunea culorilor”, cum a apreciat la vernisaj directorul Gabriel Cărăbuş, culori clocotitoare şi luminoase.
Lumina, capcana privirii, deţine în recuzita plastică a lui George Şpaiuc un loc prioritar.
Este lumina unui spirit neîmpăcat, o lumină care „pipăie” conturul inefabil al unor metafore plastice, o lumină nedeviată de obstacole, care se aşterne ca o aură deasupra unei lumi crepusculare.
Cu vizibil apetit pentru tensiunile cromatice expresioniste, George Şpaiuc se concentrează asupra menţinerii în lucrările sale a unui echilibru între lirism şi explozie.
„Un gest de prietenie şi curtoazie”
Exprimându-şi bucuria întâlnirii cu un botoşănean de-al său, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Suceava Vasile Ilie, plăcut impresionat ce lucrările care „încântă prin lumină şi prin culorile de forţă”, a accentuat că Suceava avea nevoie de ceva nou, de o astfel de infuzie cromatică, şi a apreciat prezenţa pe simeze a lui George Şpaiuc ca fiind „un gest de prietenie şi curtoazie” faţă de suceveni.
Cu prietenie l-au prezentat atât Constantin Severin şi David Croitor (care au pus la cale acest eveniment), cât şi scriitorii Angela Furtună şi Mihai Sultana Vicol.
„Un artist spontan, autentic, de o forţă expresivă copleşitoare”
George Şpaiuc, aşa cum a subliniat Constantin Severin, este „un artist spontan, autentic, de o forţă expresivă copleşitoare”, un creator important care „va câştiga pariul cu timpul”, întrucât lucrările sale, odată expuse şi prezentate, vor fi apreciate şi „promovate de orice muzeu de artă contemporană din lume”.
Sintetic, David Croitor a definit arta lui George Şpaiuc prin cuvintele „trăire, privire şi mult suflet”, iar Angela Furtună l-a inclus în rândul artiştilor „cu adevărat valoroşi, care au ceva de spus”, creatori care, „în lipsa unor spaţii destinate artei, care au fost confiscate”, vor găsi întotdeauna deschisă mica galerie a bibliotecii sucevene care a devenit „inima culturală a Bucovinei”.
Pictură de calitate
Opunându-l pe George Şpaiuc creatorilor de „fantasmagorii şi abureli din care nu va rămâne nimic”, Mihai Sultana Vicol i-a încredinţat pe privitori că ceea ce văd este pictură de calitate, pictură care „desfată ochiul”, care este „făcută cu sufletul”.
Lui George Şpaiuc nu i-a mai rămas decât să le mulţumească celor prezenţi pentru felul în care l-au primit, spunându-le că îi consideră prieteni şi va răspunde oricând cu plăcere invitaţiei de a expune la Suceava.
*
Şi pentru că Polonia este în doliu, iar de faţă se aflau şi câţiva etnici polonezi bucovineni (artistul plastic Iulian Dziubinski şi tânăra poetă Ianina Hahula) vernisajul s-a încheiat cu păstrarea unui moment de reculegere şi cu citirea de către Mihai Sultana Vicol a poeziei intitulate „Îndoliata Polonie”.