Arcadie Opaiţ, „un misionar al postmodernismului românesc”

Sub egida Consiliului Judeţean Suceava, Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” şi Editura “Talgerele de Aur” din Cernăuţi au organizat miercuri, în ajunul sărbătorii Bunei Vestiri, evenimentul lansării volumului “Unu şi Pluralul”, al poetului cernăuţean Arcadie Opaiţ.

„Cartea anului” la Cernăuţi

Volumul, care a fost desemnat recent „Cartea anului” la Cernăuţi (volum care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România în anul 2009 şi Premiul “George Coşbuc” conferit de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud) a fost editat şi tipărit într-un tiraj de 1000 de exemplare cu sprijinul Comitetului de Stat al Ucrainei pentru Naţionalităţi şi Religii şi al Administraţiei Regionale de Stat Cernăuţi.

Lansarea volumului, apreciată de scriitoarea Angela Furtună, prezentatoarea şi moderatoarea manifestării, ca un „eveniment de cultură europeană”, a reunit în Sala de Artă „Elena Greculesi” a bibliotecii publice judeţene oficialităţi, reprezentanţi ai instituţiilor culturale şi ai vieţii artistice sucevene, prieteni şi cunoscuţi ai poetului cernăuţean.

„Angela Furtună este criticul ideal”

Angela Furtună, care a susţinut o excelentă prezentare a autorului şi a cărţii (remarcabilă ca creaţie literară, dar şi ca obiect estetic), a accentuat asupra „momentului de înseninare a destinului auctorial al poetului” după volumul anterior intitulat „Salonul de reanimare”, remarcând „semne ale unei renaşteri” printr-o scriitură care „conjugă paradoxul cu verosimilitatea”.

O prezentare critică substanţială şi elevată, care l-a determinat pe poetul Ion Cozmei („naşul literar” al lui Arcadie Opaiţ, cel care l-a provocat să devină poet) să spună că, dacă prin textul introductiv al cărţii, semnat de consilierul diplomatic Dorin Popescu, Arcadie Opaiţ şi-a găsit un excelent prefaţator, „Angela Furtună este criticul ideal”. Recomandarea lui Ion Cozmei a fost ca textul critic al Angelei Furtună, „pertinent, original şi profund”, să fie trimis spre publicare la Revista „România literară”.

„Un foarte original poet post-postmodernist de talie europeană”

Arcadie Opaiţ, aşa cum a spus Ion Cozmei, „a devenit, la această oră, cel mai bun poet din regiunea Cernăuţi”, „un foarte original poet post- postmodernist de talie europeană”, cu un discurs, aşa cum scrie drd. Dorin Popescu, „poetico-proteic, construit pe formule poetice structurale heterogene (versul alb progresiv, imaginea repetitivă, fragmentarismul, incizia impresionistă, alura textuală postmodernistă) care locuiesc împăcate un puzzle poetic de factură modernă, viu şi seducător”.

Arcadie Opaiţ este, aşa cum a spus bunul său prieten Ciprian Bojescu, „un poet unic, cu o aură de martir”.

Acuzat de naţionalism românesc, exilat, arestat, marginalizat în tundra siberiană

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi membru al Uniunii Naţionale a Ziariştilor din Ucraina, Cavaler al Ordinului pentru Merite Culturale oferit de Preşedinţia Ucrainei, Om Emerit al Culturii din Ucraina, Membru Corespondent al Academiei Internaţionale Cultură şi Artă şi posesor al titlului nobiliar de baron, Arcadie Opaiţ, este un personaj de roman, un om pentru care „limba - aşa cum spune scriitorul Vasile Andru - este un aspect al sângelui”, un om care mărturiseşte şi dovedeşte că a fost şi a rămas român, acuzat în fosta URSS de „naţionalism românesc”, exilat, arestat, marginalizat în tundra siberiană, unde a fost tăietor de pădure vreme de şapte ani.

Un poet căruia îi place, aşa cum a mărturisit el, „melodia, dulciul filosofic al lui Blaga”, spiritul tutelar pe care şi-l închipuie „trăgând cu ochiul la foile de hârtie” pe care-şi scrie poemele.

„Dacă nu eşti nebun din naştere, nu poţi scrie poezie!”

„Dacă nu eşti nebun din naştere - spune Arcadie Opaiţ - nu poţi scrie poezie!”. Evident este vorba, aşa cum a subliniat Angela Furtună, de „nebunia creatoare”.

„Cartea aceasta - a accentuat Arcadie Opaiţ - este un fir de nisip în marea poezie românească şi, de ce nu, europeană”, mulţumindu-i cu plecăciune Angelei Furtună pentru că prin demersul ei „a transformat firul de nisip într-o perlă”.

Mulţumire adresată deopotrivă şi soţiei sale, Serafima Opaiţ, care l-a aşteptat vreme de 16 ani să-şi recapete drepturile de cetăţean şi să se reîntoarcă acasă. „Dumnezeu m-a unit - a spus el într-un elogiu vibrant adresat soţiei - nu cu o femeie, ci cu o Dumnezeie!”.

„Un misionar al postmodernismului românesc”

Arcadie Opaiţ este, aşa cum a spus poetul cernăuţean Vasile Bâcu, „un misionar al postmodernismului românesc”, „poetul care apropie postmodernismul românesc de cultura slavă”.

Finalul manifestării a stat sub semnul improvizaţiei inspirate, al epigramei.

Ion Cozmei a dat tonul cu următorul catren: „Lustruindu-se cu baiţ / Zise Ion prea încântat: / Astăzi nu a fost...opaiţ, / Ci neon adevărat!”, fiind tot el autorul unui răspuns ca venind din partea celui elogiat: „Vă spun astăzi, dragii mei, / Tot plimbându-mă hai-hui, / Nu mi-e frică de Cozmei, / Ci de veşnicia lui”.

Vasile Bâcu a fost cel care a versificat un „regret al lui Ion Cozmei” (care l-a provocat pe Arcadie Opaiţ să intre în tagma poeţilor): „Eu i-am fost atuncea naşul, / L-am numit poet - POET, Şi de-atuncea, aldămaşul, / Ani de zile îl aştept!”.