Galeria de Artă „Ion Irimescu” din municipiul Suceava găzduieşte, de la sfârşitul săptămânii trecute, expoziţia de pictură a artistului plastic Gabriel Gheorghiu.

 

Un artist liber profesionist dedicat exclusiv picturii

Hunedorean de origine, dar stabilit la Iaşi (unde a absolvit, cu ani în urmă, secţia Pictură din cadrul Academiei de Arte „George Enescu”, avându-l ca maestru pe Dan Hatmanu), Gabriel Gheorghiu, artist liber profesionist dedicat exclusiv picturii, pare a fi, aşa cum remarcă criticul de artă Valentin Ciucă, „unul dintre ultimii boemi autentici ai Iaşilor”.

Prezentat la vernisaj de artista plastică Lucia Puşcaşu, preşedintele Filialei Suceava a Uniunii Artiştilor Plastici, ca un personaj „timid dar spontan”, care „crede cu adevărat în ceea ce face”, Gabriel Gheorghiu se prezintă în faţa publicului sucevean cu o selecţie de 30 de lucrări, care circumscriu aproape toate genurile picturii: peisaj rural şi urban, flori, portret, nud...lucrări realizate în tempera („corectate” cu ulei pe alocuri), acoperite cu straturi succesive de verniuri.

 

Dialog între lumină şi întuneric

Lucrări care, aşa cum a subliniat Lucia Puşcaşu, se remarcă prin „dialogul între lumină şi întuneric” şi care, ca să-l citez din nou pe Valentin Ciucă (deşi aparţin lumii mute a culorilor) „au ceva din sonorităţile romantic-melancolice ale lui Chopin”.

O expoziţie despre care subprefectul Angela Zarojanu, care i-a adus oaspetelui salutul autorităţilor sucevene, a spus că „ne încântă sufletele” mărturisind că peisajele ieşene îi trezesc „amintiri plăcute din anii studenţiei” petrecuţi în oraşul de pe coline.

Cu titluri ca „Fundacul Corbului”, „Case în Copou”, „Iarnă la Parcova”, „Hibernală”, „Peisaj sălbatic” sau „Flori de păducel”, „Maci”, „Floare de măceş”...lucrările lui Gabriel Gheorghiu, cu subiecte simple, paşnice, care elimină provocările, conturează un univers de linişte care favorizează evadări în imaginar.

 

„Eu iubesc arta şi, fiindcă şi ea mă iubeşte pe mine, facem copii împreună!”

Pictorul, din atelierul căruia (situat în Iaşi pe Strada Armeană) răsună mereu acorduri de chitară, întârzie parcă într-o prelungită adolescenţă, o adolescenţă care-i permite căutări şi regăsiri succesive ale propriului său Eu interior, căutări care-l îndeamnă să aştearnă pe pânză notaţii plastice fugare, pe care le „îmbracă” apoi în culori şi verniuri strălucitoare.

„Eu iubesc arta - a spus la final de vernisaj Gabriel Gheorghiu – şi, fiindcă şi ea mă iubeşte pe mine, facem copii împreună!”.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Gabriel Gheorghiu, „unul dintre ultimii boemi autentici ai Iaşilor”.

Comentarii