Artistul plastic şi dascălul de frumos de la Universitatea de Arte ieşeană, bucovineanul Liviu Suhar, un nume de referinţă în plastica românească contemporană, a adunat într-un volum, care a apărut cu câteva luni în urmă la editura Dana Art cu titlul “Glose în labirintul artelor vizuale”, o serie de texte care conţin observaţiile, consideraţiile, emoţiile sale în contact cu arta şi cu artiştii.
“Ut pictura poesis”
Aşa cum remarcă într-un text introductiv prof. univ. dr. Cornel Ailincăi, pornind de la dictonul “ut pictura poesis”, Liviu Suhar se situează astfel în centrul unei “vocaţii bivalente” prin care “pictorul îşi apropie cu acelaşi talent resursele expresive ale limbajului scris”.
“Comuniunea scrierii şi a picturii - subliniază universitarul ieşean - seduce adesea conştiinţa creatoare care o manifestă ca pe un exerciţiu creativ compensator, îndemnând pictorii să scrie şi uneori poeţii să picteze”.
“O carte care s-a născut de la sine”
Cuprinzând pagini de comentariu critic dintr-un jurnal de călătorie, portrete de artişti şi observaţii asupra creaţiilor lor, medalioane evocatoare şi “succinte recenzii” şi comentarii asupra unor texte de exegeză, cartea, aşa cum scrie regizorul Ovidiu Lazăr, este “rodul stelar” al unor descoperiri, constituind “o oglindă în care artistul se reflectă în integralitatea revelaţiilor sale, de la emoţie la gând, de la interogaţie la răspuns, de la analiză la interpretare”.
O carte pe care, după ce o parcurgem, găsim la final şi scurta mărturisire a autorului, din care aflăm că este “o carte care s-a născut de la sine”, că “nu este configurarea unui proiect cu o anume tematică”, o carte al cărei conţinut relevă “crâmpeie ale unor experienţe particulare derulate pe parcursul mai multor ani”.
De la Najaro şi Dali, Andreescu şi Baba, la Mircea Hrişcă, Lucia Puşcaşu şi Cătălin Chifan
Un volum consistent în cuprinsul căruia facem popasuri pe drumurile Spaniei, alături de Liviu Suhar, spre a cunoaşte artişti ca Eduardo Najaro, Salvador Dali, Antonio Lopez sau Lucio Munoz, ne racordăm la pictura românească a lui Ion Andreescu, Francisc Şirato, Sabin Popp, Theodor Palady sau Theodor Petraşcu, dar şi a unor artişti care până mai ieri se aflau printre noi ca Adrian Podoleanu, Marcel Chirnoagă, Ioan Antonică, sau facem plecăciunea de cuviinţă în evocarea lui Corneliu Baba, Nicolae Matyus şi a suceveanului nostru (coleg de studenţie clujeană timp de un an cu autorul) Mircea Hrişcă.
Şi fiindcă veni vorba de suceveni, Liviu Suhar ne poartă prin Galeria “Cupola” pentru a ne întâlni cu “structurile policrome ale tapiseriilor” Luciei Puşcaşu şi ni-l prezintă pe fostul său student Cătălin Chifan.
Forma şi substanţa operei
“Nevoia de a scrie, pe măsura apropierii de vârsta senectuţii - mărturiseşte Liviu Suhar - se îngemănează tot mai mult, pe furiş, cu vitala consecvenţă faţă de cea a dorinţei de a picta. Ele se contopesc în trunchiul comun al unui arbore a cărui coroană ramificată va avea la timpul său forma şi substanţa operei”.
Operă pe care Liviu Suhar a creat-o cu vocaţia împărtăşirii, învăluind-o totodată, ocrotitor, în haloul său de creator, ca lumina captivă în chihlimbar.