Prozatorul, dramaturgul şi scenaristul Mircea Radu Iacoban, care ne oferă ritmic doze de uluială în “Monitorul de Suceava” la “Colţul condeierului”, sub genericul “Să vezi şi să nu crezi”, ne-a trimis cel mai recent volum al său, cu titlul funerar “Pompe funebre”.

 

Peste 300 de pagini punctate de un dialog alert

„Un cine-roman de Mircea Radu Iacoban”, cum putem citi pe copertă, o carte apărută anul trecut la editura ieşeană „Dana Art”, cu peste 300 de pagini punctate de dialog alert.
Ca nadă (în afara numelui autorului) pentru a atrage cititorul în capcana lecturii, cartea reproduce pe coperta I o lucrare cu culori incandescente realizată de artistul plastic suprarealist Baruch Elron (1934 - 2006), creatorul unui univers fantastic, enigmatic, în care a încercat să găsească un echilibru între substanţă şi idee, între real şi imaginar, între vis şi realitate.

 

„Odată”, „Atunci” şi „Acum”

Cu o dedicaţie către regizorii Andrei Blaier, Nicolae Mărgineanu şi Alecu Croitoru, „împreună cu care - aşa cum scrie autorul - am izbutit aventurile mele cinematografice”, cartea, împărţită în trei secţiuni („Odată”, „Atunci” şi „Acum”), este o succesiune de cadre în care se mişcă o serie de personaje abil conturate de scenarist.
Pentru că de un scenarist este vorba, sau mai mult decât atât spre a nu-l circumscrie pe autor doar etichetei pe care un personaj din carte o aplică acestui tip de profesionist: „Pentru scenarist e simplu: inventează personajul, îi pune în gură câteva replici şi trece mai departe”.

 

De la Sala Palatului, la salonul funerar „Morfeu”

O carte din care aflăm cum funcţiona „bucătăria” cinematografiei, răsfoim file despre revoluţia din decembrie ’89, în care ne întâlnim şi cu actori, şi cu activişti, şi cu pădurari...şi-n care întâmplările, de la dispariţia motanului Molotov, la vestea fugii lui Ceauşescu (proiectată în decorul unei înmormântări simandicoase) se derulează în locaţii butaforice (de la sediul unei Judeţene PCR la Sala Palatului, în curtea cantonului silvic, sau în salonul funerar „Morfeu” al Casei de pompe funebre „Somnul de veci”).
O carte pe care, dacă o veţi găsi, o veţi citi dintr-un suflu, de la un capăt la celălalt, pentru a rămâne cu convingerea că nici un figurant din drama vieţii nu scapă ochiului Marelui Scenarist.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului “Pompe funebre”, un cine-roman de Mircea Radu Iacoban.

Comentarii