Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Societatea Scriitorilor Bucovineni şi Uniunea Ziariştilor Profesionişti - Filiala Suceava au organizat ieri, la Librăria Scriitorilor din municipiul Suceava, în cadrul întâlnirilor periodice cu genericul „Scriitorul citeşte”, o manifestare literară dedicată poetului Nicolae Labiş şi sărbătoririi, cu prilejul apropierii de vârsta septuagenară, a cercetătorului şi istoricului literar Nicolae Cârlan.
Cu Matei Vişniec, venit nu de la Paris, ci...de la Rădăuţi
Manifestarea, la care au participat reprezentanţi ai elitei cultural-artistice sucevene, cărora li s-a alăturat, pe neaşteptate, dramaturgul Matei Vişniec (care a accentuat că nu vine de la Paris, ci... de la Rădăuţi) a debutat cu un moment de reculegere păstrat în memoria recent dispărutului critic, poet, eseist şi prozator Marin Mincu.
Întâlnirea, dedicată celor doi Nicolae (Nicolae Labiş, care, dacă ar fi trăit, ar fi împlinit în acest decembrie 74 de ani, şi Nicolae Cârlan, care trece pragul vârstei septuagenare peste câteva zile), a prilejuit aduceri aminte atât despre poetul răpus de „pasărea cu clonţ de rubin”, cât şi despre criticul şi istoricul literar care se îngrijeşte, de mai bine de 30 de ani, de manuscrisele labişiene.
„Nicolae Labiş - Corespondenţă”
Plusând cu încă o carte (se pare că cea de-a zecea) contribuţiile sale anterioare la valorificarea operei literare a poetului de la Mălini, Nicolae Cârlan a făcut câteva consideraţii asupra volumului „Nicolae Labiş - Corespondenţă”, cu care a întâmpinat în acest an longevivul festival de poezie care poartă numele poetului.
Mărturisind că a fost impresionat, citind corespondenţa labişiană, de „buna stăpânire a limbii române” şi de „sinceritatea” poetului, Nicolae Cârlan (care a subliniat că hazardul a făcut ca manuscrisele să ajungă în mâinile sale în două valize care conţineau „relicvele minţii şi inimii lui Nicolae Labiş”) a spus cu modestie că, dacă are într-adevăr un merit, acesta este că „l-a ţinut în viaţă pe Labiş din anul 1975 până acum”.
„Nicolae Cârlan - Profil de septuagenar”
Dacă scriitoarea Doina Cernica a conturat portretul criticului şi istoricului literar dând citire unui text intitulat „Nicolae Cârlan - 35 de ani de veghe valorizatoare la zestrea Labiş”, semnalând totodată apariţia plachetei „Nicolae Cârlan - Profil de septuagenar”, câţiva dintre cei prezenţi au ţinut să „tuşeze” şi să „coloreze” acest portret.
Au vorbit despre Nicolae Cârlan dr. Ioan Ieţcu (remarcând faptul că cel care era atât de „năvalnic” altădată este astăzi „mai temperat, mai echilibrat şi mai paşnic”), monahia Elena Simionovici (căreia apropierea de asemenea personalităţi i-au stârnit întrebarea „Ce anume a pus bunul Dumnezeu în mintea oamenilor aleşi?”), Dumitru Teodorescu (care l-a apreciat ca fiind „unul dintre cei mai vechi, mai constanţi şi mai temerari dintre colaboratorii cotidianului <Crai Nou>”) sau Dumitru Cucu, preşedintele Fundaţiei Culturale a Bucovinei, care i-a acordat un Premiu de Excelenţă pentru „întreaga activitate de creaţie” şi pentru „spiritul combativ”.
„Şi dă-i şi luptă, Nicolae!”
Nicolae Cârlan, care se simte inconfortabil la laude, a spus că a făcut doar atât cât a putut.
„Fac parte din categoria numită de Labiş omul comun!”, a încheiat el, oferindu-le tuturor celor prezenţi volumul „Nicolae Labiş - Corespondenţă” şi placheta „Nicolae Cârlan - Profil de septuagenar”.
Finalul îi aparţine însă poetului Ion Cozmei, care a ticluit un catren în care a inserat un vers labişian: „Chiar de-i criză acum în ţară / Chiar de politica ne-omoară / Chiar dacă-i vânt, chiar dacă-i ploaie / Şi dă-i şi luptă, Nicolae!”.
