Directorul coordonator al Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Suceava, Daniel Hrenciuc, a făcut zilele trecute referire la recent lansatul „Raport al Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul Construit - Siturile Istorice şi Naturale din România”, semnalând faptul că, în voluminosul document, localitatea Baia din judeţul Suceava este citată cu trei monumente istorice.
Trei monumente istorice din Baia
În documentul comisiei prezidenţiale (comisie creată în aprilie 2008, cu misiunea elaborării unui raport şi a unui ghid referitor la patrimoniul construit, la siturile istorice şi naturale, precum şi a unei strategii pe termen mediu şi lung privind modalităţile de protejare şi promovare a patrimoniului cultural şi identificarea unor măsuri care să asigure o mai bună coordonare şi implementare a politicilor prioritare în domeniu) localitatea Baia-Suceava este vizată atât pentru ruinele Catedralei Catolice (zidită în anul 1410 cu ajutorul lui Alexandru cel Bun, în memoria doamnei Margareta) şi Biserica Sf. Gheorghe (Biserica Albă, ctitorie ştefaniană din anul 1467, ridicată de voievodul Moldovei în urma victoriei asupra lui Matei Corvin), dar mai ales pentru Biserica Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de Petru Rareş în anul 1532.
„Intervenţia de consolidare a monumentului trebuia să ţină seama de cele două ansambluri de pictură murală”
În raportul care prezintă un tablou sintetic al stării patrimoniului construit şi al siturilor istorice şi arheologice (urmărind cauzele degradării patrimoniului şi propunând strategii şi măsuri în vederea stopării distrugerilor) la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia, la care se păstrează încă pictura interioară şi exterioară originară din anul 1535, se menţionează faptul că există „probleme structurale grave”, deşi construcţia a făcut obiectul unui proiect de consolidare (între anii 1993 şi 2005 s-au efectuat atât lucrări de consolidare, cât şi de conservare-restaurare a picturii).
Raportul face precizarea că „intervenţia de consolidare a arhitecturii monumentului trebuia să ţină seama de cele două ansambluri, în aceeaşi măsură valoroase, de pictură murală interioară şi exterioară”, ansambluri „aflate într-un proces accentuat de degradare” care „necesitau ele însele un
program de intervenţie urgentă de conservare”.