La Galeria de Artă „MiGal” din municipiul Suceava a avut loc sâmbătă vernisajul celei de-a X-a expoziţii postume de pictură a Svetlanei Beatrice Smoleac.
Tezaurul de suflet al familiei
Organizată în preziua aniversării zilei de naştere a artistei, expoziţia este gestul prin care părinţii încearcă să păstreze vie memoria unicei lor fiice, răpusă cu opt ani în urmă de o boală necruţătoare, readucând pe simeze o selecţie din lucrările care au rămas în colecţia proprie.
Părinţii (pe care Svetlana i-a ocrotit ascunzându-le, cât a fost posibil, boala de care a suferit) au înrămat cele peste 130 de tablouri pe care le-a lăsat şi, an de an, făcându-şi din aceasta o datorie care le oferă o motivaţie de supravieţuire (dar niciodată o consolare), se străduiesc să expună, pe rând, în serii de câte 20-25 de lucrări, tezaurul de suflet al familiei.
Un gest făcut cu tenacitate în semn de neuitare
Un gest pe care-l fac cu tenacitate în semn de neuitare, gest care m-a dus cu gândul la un alt artist dispărut, care nu a expus în România decât o dată, şi atunci postum, într-o expoziţie de o singură zi, şi care, din păcate, pentru că nu a fost readus în atenţia publicului, rămâne cvasinecunoscut.
Mă refer la pictorul Ioan Dreptu, care nu a expus niciodată în ţară în timpul vieţii (iar la una din expoziţiile externe, la care, bineînţeles, ca artist dizident în regimul comunist, nu i s-a dat voie să participe, i-au fost înstrăinate şi vândute pe nimic toate lucrările) care a creat într-o absolută tăcere, retras într-o casă la Pârâul Rece.
Iată că, prin perseverenţa părinţilor, numele Svetlanei s-a menţinut în atenţia publicului.
Doar ai tăi sunt cei care nu te pot uita niciodată!
Expoziţia, cea de-a zecea din suita postumă, cu genericul „Să nu uiţi niciodată!”, ar fi fost ultima, pentru că, după cum am aflat de la părinţii Svetlanei, aceştia au obosit.
Este greu, într-adevăr, la o anume vârstă şi fără sprijin financiar decât propriile economii, să organizezi un vernisaj.
Dar tocmai de aceea am făcut referire la Ioan Dreptu şi la destinul său de creator îngropat de indiferenţa celorlalţi.
Singură, Ruxandra Dreptu, istoric de artă, soţia artistului, încearcă acum să-i circumscrie viaţa şi opera într-o carte-album. Doar ai tăi sunt cei care nu te pot uita niciodată!
O punte de comunicare indestructibilă prin care continuă să păstreze legătura cu noi
Medicul primar generalist Svetlana Beatrice Smoleac s-a stins din viaţă la data de 18 septembrie 2001, la vârsta de plenitudine intelectuală şi creativă de 46 de ani.
Lucrările de pictură, în care şi-a revărsat sufletul său generos, sunt o sinteză a bucuriilor şi lacrimilor pe care le-a gustat şi le-a vărsat pe ascuns, pentru că n-a permis nimănui să pătrundă, cât a trăit, în străfundul intimităţii sufletului său, lăsând în schimb posterităţii rodul trudnicei şi tainicei sale preocupări artistice cu statut de confesiune postumă, lucrări care rămân ca o fereastră deschisă a sufletului său, o punte de comunicare indestructibilă prin care continuă să păstreze legătura cu noi.