Maestrul Tudor Gheorghe s-a ţinut de promisiune şi a venit în Bucovina cu un spectacol în care a interpretat muzică de mahala, creaţii lăutăreşti vechi din perioada interbelică. Chiar dacă nu au umplut sala mare de spectacole a Casei de Cultură Suceava, cei circa 250 de suceveni care au ales să fie prezenţi, joi seară, la acest act cultural nu au regretat.
În spectacolul „Mahalaua, mon amour”, Tudor Gheorghe a pus în valoare creaţiile lăutarilor Zavaidoc, Fărâmiţă Lambru, Gheorghe Moţoi, Romica Puceanu sau Dona Siminica, printr-o interpretare originală, în acompaniamentul unui taraf de excepţie, cu care maestrul colaborează de mai mulţi ani.
Artistul le-a explicat sucevenilor de ce a realizat un spectacol cu muzică de mahala, „nu ţigănească, ci de mahala, deşi ambele se cântau la periferia Capitalei”, după ce i-a răsfăţat pe melomani cu spectacole ca „Taina cuvintelor”, „Cavalerul unei inimi pribege” sau „Anotimpurile...”.
„Lipsea ceva din tabloul pe care am încercat să-l conturez. Cântasem muzica satelor şi oraşelor, mai exact pe cea din localurile din centrul oraşelor, reprezentate de Moscopol, Titi Botez şi Cristian Vasile. Acum vă propun o altfel de muzică, ba chiar mai mult, o stare muzicală a unei lumi speciale, o lume a mahalalelor, o lume a durerii şi bucuriei, spre o mai dreaptă cinstire a lăutarilor: Zavaidoc, Gheorghe Motoi, Fărâmiţă Lambru, Dona Siminica, Romica Puceanu”, le-a destăinuit maestrul sucevenilor.
Cântece de dragoste, iubire neîmpărtăşită şi de jale
Publicul din Suceava a ascultat, timp de două ore, cântece de dragoste, iubire neîmpărtăşită şi de jale, precum „Inel, inel de aur”, „Gropare, deschide mormântul”, „La Chilia-n port”, “Foaie verde măr domnesc”, cântece care au reconstruit atmosfera de mahala dintr-o epocă uitată.
Chiar dacă artistul şi-ar fi dorit un spectacol care să curgă fără întreruperi din partea publicului, fără aplauze, a dat curs sfatului unui prieten şi a lăsat spectatorii să aplaude, să îşi manifeste bucuria de a fi în sala de spectacol alături de un mare om de cultură, care a promovat şi promovează, într-un mod original şi pe placul multora, frumuseţea limbii române, muzica veche, folclorul, muzica lăutărească.