O carte „născută (aproape toată) în paginile \'Monitorului de Suceava\'”
Ca şi în precedenta sa carte, „Să vezi şi să nu crezi!” (Editura „Muşatinii”, Suceava, 2006), volumul, intitulat „Printre cărţi”, cuprinde, în mare parte, texte publicate în „Monitorul de Suceava”, unde autorul împarte, fratern dar alternativ, „Colţul condeierului” cu ieşeanul Cătălin Mihuleac.
De fapt, aşa cum scrie Mircea Radu Iacoban în dedicaţia olografă, de pe pagina de gardă a volumului oferit redactorului şef al cotidianului nostru, este o carte „născută (aproape toată) în paginile \'Monitorului de Suceava\'”.
Aşa că, cititorul care vrea să afle cine a fost şi ce a făcut arboreanul Toader Hrib, cum se vorbea în şoaptă şi se păşea pe vârfuri pe culoarele cenzurii (Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor), sau cum a apărut la Editura „Junimea” (acum 30 de ani) prima carte cu litere latine a unui scriitor basarabean (Grigore Vieru), va răsfoi cu interes primul segment al cărţii, cu genericul „Zece ani la Junimea”.
Consemnările şi consideraţiile conţin toate „ingredientele” pentru a fi captivante
Cel de-al doilea segment, „Din perspectiva colecţiei Eminesciana”, scanează secvenţe difuze din istoria Eminovicilor (despre Aglae, sora poetului, ale cărei rămăşiţe pământeşti au fost scoase din cavoul din Cernăuţi şi...aruncate la groapa de gunoi a cimitirului) sau vizează nume care s-au raportat „detectivistic” la biografia lui Eminescu (de la prof. Nicolae Georgescu, care „scrie serios şi documentat, argumentat şi cu nerv”, şi care nu poate fi încadrat în categoria vânătorilor de senzaţional, până la...”catastrofa de Andrei Gheorghe”, care, într-un „naiv-penibil filmuleţ poliţist”, hamletiza cu...creierul (!?!) „lui Eminescu” în palmă).
Cel mai dilatat segment, care a dat şi titlul volumului, ne poartă printr-un labirint de lecturi din care autorul extrage esenţe.
Fie că este vorba de „Însemnări pe marginea anilor” de Ilie Cofus, de „Jurnalul unei fete greu de mulţumit” de Jeni Acterian, de „Rusia lui Putin” a Annei Politkovskaia sau de „Manualul de sinucidere” al „suceveanului ardelenizat” Radu Mareş, consemnările şi consideraţiile conţin toate „ingredientele” pentru a fi captivante.