Un fin coregraf al desenului
Expoziţia, care prezintă un număr de 46 de lucrări realizate în tehnică mixtă (parte dintre ele având în câmpul cromatic elemente compoziţionale acoperite cu foiţă de aur), îl readuce pe Anghel-Vasile Siminiuc în prim-planul vieţii artistice sucevene.
Fin coregraf al desenului, Anghel-Vasile Siminiuc, pe care poetul Mihai Sultana Vicol l-a prezentat ca fiind un „permanent neliniştit”, valsează grafic cu simbolurile între cer şi pământ, între Janus, divinitatea cu două feţe opuse, şi prezicătoarea Pythia, preoteasa care mesteca frunze de dafin în sanctuarul lui Apollo din Delphi.
Fizionomii aflate într-o metamorfotică învolburare
Lucrările, care, aşa cum remarca cineva la vernisaj, ar fi putut sta sub semnul avertismentului din filmele americane, care titrează, preventiv, că „orice asemănare cu realitatea este cu totul întâmplătoare”, exhibă o mulţime de chipuri, fizionomii aflate într-o metamorfotică învolburare.
Un puzzle alcătuit din figuri (mai mult sau mai puţin umane), amestecate într-o scenografie carnavalescă, chipuri pe care Simi, un adevărat magician în aglutinarea detaliilor, le surprinde într-un balans de stări şi expresii contradictorii.
„Simţ enorm şi văz monstruos”
Aidoma lui Caragiale, care scria la fine de secol XIX „simţ enorm şi văz monstruos”, Simi, care oscilează între principiile socratice „cunoaşte-te pe tine însuţi” şi „ştiu că nu ştiu nimic”, creează un spaţiu favorabil reveriilor sale onirice provocând veritabile...diversiuni de limbaj.
De limbaj plastic, bine-înţeles, în care creionările sale frenetice, flagelante, m-au dus cu gândul la motto-ul de pe genericul unui blog pe care l-am accesat într-o noapte: „Absurdul întrece realitatea. Realitatea întrece ficţiunea. Ficţiunea e realitatea mea dusă la absurd”.
Simi „şi-a schimbat stilul”...„dar năravul, ba!”
„Sufletul rănit al lui Simi - cum a remarcat Mihai Sultana Vicol, mângâind cu privirea această grafică reflexivă - a născut mărgăritar”.
Mărgăritar pe care autorul, aşa cum a mărturisit la final, l-a văzut strălucind mai întâi în grafica unui...poet: Nichita Stănescu.
Şi dacă una dintre admiratoare, Angela Zarojanu, prezentă la „acest eveniment oferit cu generozitate în Săptămâna Luminată” a spus că Anghel-Vasile Siminiuc „şi-a schimbat stilul”, un alt participant la vernisaj a replicat: „Dar năravul, ba!”.
Năravul lui, de grafician cu subtilităţi volatile.