În saloanele dedicate expoziţiilor temporare de la parterul Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava a avut loc sâmbătă vernisajul expoziţiei „Pastel Tango” a artistului plastic sucevean Konstantyn Ungureanu BOX.
Organizată sub egida Asociaţiei „Joseph Schmidt” şi desfăşurată sub Înaltul Patronaj al Alteţei Sale Regale Prinţul Paul al României, expoziţia, “prizată” de public ca un eveniment inedit, îl readuce în prim planul vieţii artistice sucevene pe Konstantyn Ungureanu BOX, care-şi reia astfel şirul manifestărilor expoziţionale personale după o întrerupere de mai bine de cinci ani.
BOX cântând la mandolină
Manifestarea, concepută ca un spectacol, a debutat în prezenţa Alteţelor Lor Regale Prinţul Paul şi Prinţesa Lia ai României, cu un moment scenic recitativ susţinut de baritonul Andras Chiriliuc, preşedintele Asociaţiei „Joseph Schmidt”.
Deşi spaţiul rezervat evenimentului a devenit neîncăpător pentru public, intrarea în scenă a lui Konstantyn Ungureanu BOX a fost la fel de spectaculară, artistul înaintând, prin culoarul creat printre participanţi, cântând la mandolină.
Spiritul histrionic şi provocator al lui BOX şi viziunea regizorală a lui Andras Chiriliuc au configurat un spaţiu favorabil desfăşurării unui vernisaj deosebit.
Un elogiu al naturii şi energitismului
După cuvântul de deschidere care i-a aparţinut lui Andras Chiriliuc, Alteţa Sa Regală Prinţul Paul al României, preşedintele de onoare al Asociaţiei “Joseph Schmidt”, (care a mărturisit marea plăcere de a se afla din nou la Suceava pentru a participa la un eveniment de excepţie) i-a oferit artistului expozant Diploma de membru de onoare al asociaţiei.
S-a pronunţat apoi, cu privire la expoziţie, criticul de artă şi profesorul universitar ieşean Gheorghe Macarie.
O expoziţie care este un “elogiu al naturii”, al “energitismului”, o expoziţie în care Konstantyn Ungureanu BOX, un creator cu “capacitatea de a orchestra”, construieşte peisajul prin “perspectiva prin culoare”.
Un tango reflexiv
Criticul a accentuat asupra “adevărului de dincolo de imagine”, a “metafizicii din spatele peisajului”, dar şi a confluenţei dintre arte, a “muzicii culorilor”, oprindu-se asupra genericului expoziţiei pentru a spune că tangoul din pastelurile lui Konstantyn Ungureanu BOX este un “tango reflexiv”.
Aşa cum a reliefat şi prof. univ. Sabina Fînaru, care a vizat cu precădere partea poetică a manifestării, BOX, un creator “niciodată împlinit” trăieşte pictura ca un “act spontan de dăruire totală”.
Un artist, după cum a ţinut să precizeze directorul Direcţiei pentru Cultură, Aurel Buzincu, “care are nevoie întotdeauna de spectacol” şi căruia “nu-i ajunge nici pictura, nici poezia, nici pălăria”.
“Dacă dvs. n-aţi fi, existenţa mea ar fi chiar o dramă!”
Cele 150 de lucrări (o selecţie din peste 1.000), variaţiuni pe aceleaşi teme (natură statică, peisaj) sunt realizate, după cum a mărturisit la final autorul, cu pastelurile pe care i le-a oferit, cu puţin timp înainte de a trece în veşnicie, artista plastică Ileana Bardă.
BOX şi-a cerut iertare pentru mandolina dezacordată cu speranţa că, fiind un “om de improvizaţie”, a reuşit totuşi să salveze momentul intrării sale în scenă.
Un vernisaj încheiat de Konstantyn Ungureanu BOX cu un adagio versificat şi cu o mărturisire rostită cu emoţie în faţa publicului (în care a semnalat pentru prima dată prezenţa mamei): “Dacă dvs. n-aţi fi, existenţa mea ar fi chiar o dramă!”.