Colinde, măşti, aduse de la peste 2.000 de kilometri
Dând dovadă de omogenitate şi prestanţă în repertoriul muzical, sucevenii au reuşit să ajungă prin colindele româneşti la inimile diapsorei româneşti din Elveţia, în faţa cărora au adus, de la peste 2.000 de kilometri, pe lângă colinde, obiceiuri populare de Anul Nou din Bucovina, vestitele măşti tradiţionale (jocul caprei, ursului, personaje ca doctor, căpitan, precum şi urătura românească care se încheie de fiecare dată cu urări de belşug şi voie bună: „Rămâi gazdă sănătoasă şi la anul tot voioasă...!”).
Sucevenii nu s-au prezentat oricum în faţa românilor şi elveţienilor prezenţi la spectacolele susţinute în Lausanne, Geneva şi Roll, ci îmbrăcaţi în frumoasele costume populare specifice Bucovinei.
„Aţi venit la noi ca nişte străini, plecaţi ca nişte prieteni!”
Cu glasuri de îngeri, cu o ţinută demnă, pentru că au avut ce arăta străinilor, coriştii suceveni, cei pe care îi auziţi în fiecare duminică cântând la Mănăstirea Sf. Ion ce Nou Suceava, i-au făcut pe românii stabiliţi în Elveţia, unii de peste 20 de ani, dar şi pe elveţieni, să plângă de bucurie şi să dorească ca spectacolul să nu se mai termine. Elveţienii, cei pentru care „ceasul” este un simbol, şi care au programat pentru corul din România un program de 45 de minute, au cerut la final bis, au strigat, printre aplauze, „Continuaţi!”, „Continuaţi!”.
A fost o emoţie generală, care este greu de transmis prin cuvinte, dar care a avut un ecou răsunător. Nu degeaba, la finalul concertului din Templul protestant din Roll, Iulian Woodford a spus: „Aţi venit la noi ca nişte străini, plecaţi ca nişte prieteni!”. După ce a concertat corul din România, membrii corului mixt „Reflets du Lac”, format doar din elveţieni, s-au ridicat în picioare, împreună cu ceilalţi spectatori, şi au aplaudat la scenă deschisă, minute în şir.
Concert în prezenţa ÎPS Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale
Primul concert susţinut de coriştii din Suceava a avut loc în Biserica „Tuturor Sfinţilor Români” din Lausanne, capitala cantonului Vaud, un oraş de pe malul Lacului Geneva, unde se vorbeşte limba franceză. Datorită acusticii deosebite oferite de locaţie, spectacolul a fost unul de excepţie.
Românii stabiliţi în Elveţia care au primit colindătorii din ţara de unde au plecat cu mulţi ani în urmă au fost emoţionaţi până la lacrimi. Unii dintre ei au ales să revadă concertul de colinde şi obiceiuri de iarnă şi în ziua următoare, de această dată la o biserică din Geneva.
Preotul paroh Adrian Diaconu, de la Parohiile „Sf. Ioan-Botezătorul” din Geneva şi „Tuturor Sfinţilor Români” din Lausanne, i-a invitat pe coriştii suceveni şi la serbarea pomului de iarnă, unde Moş Crăciun a adus daruri pentru copiii românilor din diaspora.
La acest eveniment a participat şi ÎPS Iosif, Întîi-Stătătorul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale cu sediul la Paris.
Acesta a avut doar cuvinte de laudă la adresa Corului Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Sucevenii au fost invitaţi să participe şi duminică, 14 decembrie, la slujba ortodoxă în limba română. La altar a slujit şi preotul Vasile Popescu, paroh al bisericii din Vicovul de Jos, care a venit în Elveţia, împreună cu coriştii de la Mănăstirea Sf. Ioan Suceava, ca reprezentant al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.
Emoţia românilor stabiliţi în Franţa şi Elveţia
Concertul de colinde pe care sucevenii l-au susţinut la Geneva, un oraş elveţian situat în extremitatea vestică a ţării, capitală a cantonului cu acelaşi nume, a fost pregătit special pentru românii din diaspora. Piese ca „O ce veste minunată”, „Trei crai de la Răsărit”, „O brad frumos”, dar şi colindele interpretate dumnezeieşte de Cvartetul „Amadeus”, din care fac parte patru membri ai corului Arhiepiscopiei, inclusiv părintele dirijor Lucian Tablan Popescu, au fost cadoul oferit de suceveni românilor care tânjesc după ţara în care s-au născut.
„Ceea ce am auzit în această seară mie mi-a adus în minte copilăria, tradiţiile din ţară. Eu m-am născut în Brăila, şi acolo ne adunam în grupuri, seara, pentru a merge la colindat sau cu steaua. Când sunt aici îmi lipseşte România şi tradiţiile. Când sunt în România îmi lipseşte ordinea şi disciplina. Corul din Suceava este format din profesionişti, au voci deosebite”, ne-a spus, la finalul concertului din Geneva, Mihail Ciobotea, de 74 de ani. O altă româncă stabilită în Franţa, dar care lucrează în Elveţia, ne-a spus printre lacrimi:
„A fost foarte frumos. Bunicii mei sunt din Siret. Mi-am amintit de toate datinile din copilărie. Mi-au trezit emoţii. Am venit cu un grup de francezi, care au umblat mult prin toată lume şi cărora le-a plăcut foarte mult concertul sucevenilor. Sunt frumoase tradiţiile româneşti şi importante pentru copiii noştri”.
Alexandru Trifu, pictor român, stabilit cu mult timp în urmă în Elveţia, ne-a spus la finalul concertului de colinde:
„Sincer..., şi acum îmi dau lacrimile pentru aceşti oameni care au făcut atâta voiaj, atâta efort pentru a aduce o bucăţică din România în Elveţia, din România autentică. A fost magnific”.
Un om cu suflet de aur
Persoana care a facilitat turneul de colinde al Corului Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor în Elveţia este o româncă cu suflet de aur. Teodora Hălăucescu s-a născută în comuna Bogdăneşti, dar a plecat şi s-a stabilit de 24 de ani în Elveţia – Gland.
Cu o dragoste necondiţionată pentru Bucovina, pentru Bogdăneşti, leagănul copilăriei sale, pământul în care se odihnesc părinţii ei, această femeie a făcut eforturi deosebite pentru ca toţi coriştii suceveni să se simtă confortabil, să aibă un adăpost pe perioada turneului, să aibă public la concertele pe care le-au susţinut în ţara cantoanelor. Calitatea acestui cor, impresia lăsată elveţienilor a fost marea satisfacţiei a acestei bucovinence, care a uitat de oboseală, de problemele personale, s-a dăruit pentru ca imaginea românilor în străinătate să fie una pozitivă.
Corul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor mulţumeşte tuturor oamenilor cu suflet mare, cu inima deschisă, dar şi instituţiilor care au dat o mână de ajutor la organizarea acestui turneu de colinde.