Identitatea

Societatea totalitară, din care abia am ieșit (?),  urmărea ca, printr-o acțiune pedagogică durabilă, să construiască în serie habitusuri definite ideologic, prin sintagma "habitusul omului nou". Metodologia acestei acțiuni a utilizat "interiorizarea principiilor unui arbitrar cultural"(Dan Lungu), efectuată pe timp îndelungat. Dar comunismul – doctrină și ideologie - a avut două proiecte simultane: construirea unei societăți fără clase și construirea omului nou. Cât de bine a reușit acest proiect se vede cu ochiul liber, dacă privim în jur cu atenție. Numai că noi nu mai privim cu atenție. Atenția și respectul față de Celălalt sunt apreciate  astăzi ca un lux sau ca o cutumă de modă veche.

 

Societatea

Monica Lovinescu ajunge undeva la concluzia că lumea poate fi salvată prin speranță și etică. Noi, cu puțină atenție, vedem că speranța pare să fi dispărut. Dacă aprofundăm  cu mare atenție cercetarea speranței, e o întreagă tragedie. Pentru că nu e nicio șansă pentru speranță în viitor, câtă vreme societatea rămâne captivă în matricea totalitarismului.

Etica, sigur a dispărut și ea. Ar fi atâta nevoie de un misticism al eticului în lumea noastră (desigur, nu prin justițiarism fundamentalist, cât prin refacerea culturii Binelui asumat); numai că  într-o societate clădită pe relativism și arbitrar misiunea eticului e, invariabil, aceea de a eșua. 

Trăim într-o lume a manipulării. Oare chiar este aceasta lumea, iară nu visul? Consomptivul utilitarist se află la baza acestui  truc. Adică:  nu etic, cât manipulare prin iluzia eticului.

Adevărul, chiar și sub forma de adevăruri, nu interesează acum, pentru că adevărul nu e manipulare.

 

Manipularea

În comunism, adevărul admis era adevărul posibil, negându-li-se oamenilor dreptul la prezent. Ca și dreptul la satisfacția de a fi, pentru că nu poți fi în trecut sau în viitor, ci numai în prezent.

În societatea consumeristă, adevărul accesibil omului de rând este un ambalaj în care se vinde o sugestie.

Astfel este politica în absența eticului.

Este greșită formularea "politica este o prostituată". Politica este o prostituată numai în absența eticului. Însă politica este posibilă și în prezența eticului. Și numai atunci când nu este doar manipulare. O politică ce nu crește speranța lumii prin cultura Binelui nu se referă la oameni.

Ci la cifre și la eșecuri de comunicare a omenescului.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Omul.

Comentarii