Conform ultimelor evenimente din Caucaz şi conform declaraţiilor recente - de o agresivitate fără precedent şi încărcate de o retorică ameninţătoare la adresa UE şi NATO –, Rusia se simte gata de atac. De altfel, Rusia nu se dezminte: nu e prima dată în istorie când comunismul şi ţarismul rusesc au poftit la chiverniseală prin distrugerea vecinilor (capra vecinului aşa zisă românească s-a născut de fapt în Rusia şi pornirile ei slaviste de opulenţă prin jaf). Colosul de la Răsărit a simţit slăbiciunea UE, ca şi verigile slabe ce vin din conflictualitatea UE-NATO, dar a simţit şi că mai poate stoarce bani de la Occident, mai mulţi decât până acum (la fel, în trecutul îndepărtat sau cel recent, a stors ultima picătură de viaţă din România). Pe de altă parte, Rusia vrea să fructifice cât se mai poate atuul său dat de monopolul energetic. Deoarece în câţiva ani acest atu se va diminua drastic, căci Occidentul şi noii adversari asiatici ai Moscovei sunt pe cale de a descoperi combustibilul minune şi tehnologia aferentă, care vor scoate din prim plan posibilitatea ţărilor bogate în petrol şi gaze, precum Rusia, de a mai şantaja restul lumii.

 

De ce trebuie să se audă acum vocea victimelor?

Consecinţele istoriei recente din Est se văd dramatic astăzi, căci au lăsat această parte a lumii în înapoiere economică şi gravă degradare umană. Dictatura fascistă din România, înaintea celei moscovite, a fost, în fond, adoptată în epocă, nu printr-o alegere de plăcere: la vremea când leninismul terorist avansa în întreaga Europă, să nu uităm că regimul de la Bucureşti a avut de ales între acesta şi dictatura nazistă născută ca reacţie anti-leninistă (dar la fel de anti-democrată şi generatoare de genocid, după cum s-a văzut). Oricare ar fi fost alegerea, ea tot perdantă pentru România s-ar fi dovedit a fi. Fapt confirmat de istorie. Deşi unii politbirocraţi din timpurile noastre încă mai mârâie de dorul dictaturii, fie ea de dreapta ori de stânga…(Atenţie, tinerii de azi sunt mereu stimulaţi de către radicalii din politică să repete aceleaşi greşeli pe care vechea gardă la rândul ei le-a făcut sub presiunea istoriei…Ceea ce este uşor vizibil şi în realitatea românească imediată este influenţa radicalismului de tip KGB, încă puternic ancorat în politica românească, dar mereu reactualizat pe de altă parte de grupările neo-bolşevice din brandul politic Noua Rusie, şi care are ca unic scop dezagregarea societăţii civile şi escaladarea ideologiei totalitare nu numai în Rusia ci şi în ţările vecine ce fac parte din fosta URSS. Nota bene: cu toate că a aderat la UE, România încă face parte din zona de influenţă a Moscovei, în sensul că pionii filoruşi extremişti din viaţa publică românească încă sunt injectaţi cu toxine leninist-bolşevice, având misiunea de a destabiliza societatea românească mai ales în an electoral, pentru a inocula electoratului prin acest tip de manipulare ideea că guvernările de dreapta sau de centru parfumate cu stânga temperată nu fac faţă, şi de a arunca din nou electoratul, dacă s-ar putea, în braţele extremei stângi. Pozitiv pentru România, însă, ca şi pentru electoratul actual românesc, este faptul că după aderarea la NATO şi UE cetăţenii români au avut multe şanse de a se occidentaliza şi de a călători şi munci în Occident, aşa încât democratizarea stilului lor de viaţă a dus şi la modernizarea conştiinţei şi preferinţelor lor, într-o măsură suficientă încât să nu se mai simtă atraşi de aventurile totalitare ce ar primejdui din nou România).

 

De dragul păstrării integrităţii teritoriale româneşti şi al apărării neamului românesc

În cursul evenimentelor fierbinţi din ultima vreme, populaţia civilă georgiană, după care şi societatea ucraineană sau moldovenească, sunt supuse unei presiuni discriminatoare fără precedent ca şi unei catastrofe umanitare (Georgia) urmate de şantaj cu incitarea la autonomia insulelor politice ruse (plantate în teritoriile de influenţă în chip de butoane de detonare a războaielor separatiste) şi şantaj cu invadarea de către Rusia, care doreşte ca prin acest procedeu să sporească teroarea internaţională şi presiunea pe NATO şi UE. În aceste momente, recapitulăm, ca pentru a ne asigura că nu trăim un coşmar, atâtea alte situaţii recente care ne vorbesc despre tactica teroristă rusă: şantajul ţărilor vecine şi al ţărilor Uniunii Europene cu închiderea robinetelor de gaze; folosirea de strategii militare barbare contra civililor şi teritoriilor georgiene, cu consecinţe genocidale, ca reacţie în Caucaz la acordul ce s-a semnat recent la Varşovia între Polonia şi USA privind amplasarea scutului antirachetă de securitate NATO; activarea de către Rusia a dispozitivelor nucleare în Caucaz şi Marea Neagră; extinderea ameninţării ruseşti asupra Moldovei ca şi asupra Ucrainei, alt colos nuclear riveran care tinde către democratizare şi integrare în UE şi NATO; uitătura chiorâşă aruncată de Moscova şi către România, care, cu mult tact istoric şi răbdare stoică dincolo de orice limită, a acceptat în timp toate isteriile sovietice şi post-sovietice, de dragul păstrării integrităţii teritoriale şi al apărării neamului românesc…

Protestele societăţii civile ce au loc astăzi în România au un singur mesaj către Rusia: românii vor o altă istorie, vor să fie liberi, fără dictatură şi fără totalitarism; românii şi-au plătit cu asupra de măsură acest drept, aşa cum şi-au plătit în epocile recente şi birurile faţă de ţar sau datoriile de război. Moscova, mergi la tine acasă şi pace ţie! Amin!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Calculele Rusiei: cu ochiul pe firfiricii UE şi NATO.

Comentarii