La Galeria de Artă „MiGal” din municipiul Suceava s-a deschis, zilele trecute, cea de-a IX-a expoziţie postumă de pictură a artistei sucevene Svetlana Beatrice Smoleac.
Un artist sensibil, retras în intimitatea creativă
Organizată sub egida Cenaclului Judeţean de Pictură, Sculptură şi Grafică Satirică „Dimitrie Loghin” din Suceava de către părinţii artistei (regretatul medic care s-a stins din viaţă cu şapte ani în urmă, la vârsta de 46 de ani, vârstă de plenitudine intelectuală şi creativă), expoziţia, cu genericul „Să nu uiţi niciodată”, a readus în atenţia publicului o selecţie din cele peste 100 de lucrări, care au rămas în colecţia familiei.
Data vernisajului, 16 august, a corespuns zilei de naştere a artistei şi a constituit, pentru cei care au cunoscut-o şi au preţuit-o atât pentru calităţile sale profesionale de medic generalist, cât şi pentru cele de artist sensibil, retras în intimitatea creativă, un prilej de aducere aminte a chipului său luminos, care n-a lăsat să transpară, până-n ultima clipă, nici o umbră a bolii necruţătoare care a răpus-o.
Ofranda lăsată posterităţii cu statut de confesiune postumă
Lucrările de pictură ale Svetlanei Beatrice Smoleac, o sinteză a bucuriilor şi lacrimilor pe care le-a gustat şi le-a vărsat pe ascuns (pentru că n-a permis nimănui să pătrundă, cât a trăit, în adâncul intimităţii sufletului său), sunt ofranda sa lăsată posterităţii cu statut de confesiune postumă, rodul trudnicei şi tainicei sale preocupări artistice.
Chip zâmbitor de Leoaică, zodia sa nativă guvernată de Soare, Svetlana şi-a găsit un refugiu, pentru momentele de suferinţă înăbuşită, în pictura pe care a practicat-o.
A găsit, pentru clipele sale de cumpănă, alinare confesându-se prin culoare într-o mărturisire făcută într-un limbaj universal şi a creat astfel o punte indestructibilă de comunicare prin care continuă să păstreze legătura cu noi.
A lucrat în taină pentru propria sa bucurie, supunându-se parcă unei terapii pline de speranţă, o terapie pentru sufletul său plin de mărinimie şi a lăsat în urmă, ca o adiere de aripă albă de înger, ceva din lumina solară a trecerii sale prin lume.