Expoziţia “Suceava - 620 de ani de la atestare (18 august 1388-18 august 2008)” care s-a deschis zilele trecute la Muzeul de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina, expoziţie care prezintă, într-o desfăşurare vizuală secvenţială, pe epoci şi perioade de evoluţie, istoria urbei, are câteva exponate surpriză.

Fragmentul de frescă de la Biserica Sf. Gheorghe (Mirăuţi), o premieră  expoziţională, le-a prilejuit vizitatorilor contactul cu unul dintre cele mai vechi fragmente de acest fel, care, aşa cum a subliniat arheologul dr. Paraschiva Victoria Batariuc, reprezintă o „străbunică” a frescelor de la Voroneţ, Moldoviţa sau Probota.

Pe segmentul de istorie modernă, istoricul dr. Mihai Aurelian Căruntu a semnalat expunerea într-o vitrină a unui mic album fotografic, în care apar doi urmaşi ai unei familii nobiliare uitate.

 

Un personaj insolit în cadrul nobilimii din Bucovina

Micul album fotografic, deschis, alătură două fotografii de secol XIX cu chipurile - identificabile prin înscrisurile făcute cu creionul pe file îngălbenite de vreme: Emanuel şi Catinca „graf Logothetti”.

Chiar dacă este greu de precizat poziţia lor în arborele genealogic al familiei Logothetti, cei doi purtători ai titlului de conte (graf) sunt urmaşii unui personaj insolit în cadrul nobilimii din Bucovina.

La câţiva ani după anexarea la Imperiul Habsburgic a zonei de Nord-Vest a Moldovei, teritoriu înscris cu numele Bucovina în rândul provinciilor monarhiei austriece, cu prilejul depunerii jurământului de credinţă faţă de stăpânire, din toamna anului 1777, între cei 26 de boieri jurători, care aveau domiciliul în noua provincie, se afla şi Iacob Logothetti.

 

Ginerele starostelui de Cernăuţi

Iacob (Giacomo) Logothetti (a cărui familie, potrivit propriilor sale declaraţii, era originară din Constantinopol, dar care, pentru servicii aduse Veneţiei, a dobândit titlul de conte) a prezentat autorităţilor habsburgice o diplomă de înnobilare conferită de Statul Veneţian (la data de 25 august 1703) unuia dintre înaintaşii săi.

El susţinea că a fost ofiţer, cu gradul de căpitan, în armata veneţiană până la data de 20 iulie 1763, când a demisionat şi, după ce a trecut prin Polonia, s-a stabilit vremelnic la St. Petersburg, de unde a venit apoi în Moldova.

Povestea s-a dovedit, mai târziu, a nu fi pe deplin adevărată, iar actele prezentate de el dubioase.

Oricum, Iacob sau Giacomo conte de Logothetti a devenit ginerele starostelui de Cernăuţi, Leon Imbault, căsătorindu-se (la data de 6 august 1775) cu fiica acestuia, Ecaterina.

 

Urmaşii lui Iacob Logothetti

Din această căsătorie au rezultat şase copii: Leon, Iosif, Alois, Francisc, Maria şi Suzana, iar, ca urmare a moştenirii dobândite de la socrul său, contele Logothetti s-a declarat în faţa Comisiei imperiale de delimitare a proprietăţilor din Suceava ca stăpân al satului Serăuţi (în cimitirul din Serăuţii de Sus se află şi mormântul său, cu data de deces 10 octombrie 1802).

Urmaşii lui Iacob Logothetti au purtat titlul de conte fără a avea recunoaşterea autorităţilor habsburgice, lucru obţinut abia de unul dintre nepoţi, Hugo Logothetti, în urma strădaniilor căruia familiei i s-a recunoscut starea de baron austriac, primind, la data de 8 iulie 1848, încuviinţarea imperială de a purta titlul de conte străin (veneţian).
Au rămas două fotografii expuse într-o vitrină de muzeu. Fotografii care, iată, au provocat aceste consemnări despre o lume uitată.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Consemnări despre o lume uitată.

Comentarii