Realitatea din teren: evenimente istorice şi cauzele lor generale
Catastrofa umanitară şi de mediu care ne-a afectat prin inundaţiile şi viiturile din intervalul 24-29 iulie a provocat multe reacţii, analize şi polemici, ca şi o intensă mediatizare (şi poate chiar o involuntară manelizare a realităţii, venind dinspre telenovelizarea tragediei umane după excesul de procesări mediatice). Majoritatea analizelor la faţa locului suferă, cum e de aşteptat, de atingerea emoţională, care devine - în condiţiile verdictelor asumate în direct -, mai mult un spectacol şi mai puţin un prieten al obiectivităţii.
Au fost, totuşi, corect evidenţiate şi just reflectate următoarele realităţi: schimbarea de paradigmă climatică, producerea unor „debite istorice” pe cursurile marilor râuri (Suceava, Siret, Prut), nerespectarea regimului defrişărilor şi împăduririlor, nerespectarea amplasării gaterelor, nerespectarea igienei mediului, nerespectarea normelor de amplasare a caselor şi a disciplinei din construcţii, nerespectarea spaţiilor de râu naturale („nerespectarea lui Dumnezeu” este, iată o sintagmă cu multe înţelesuri).
„Efectul Fluturelui” şi cauzele punctuale, de fond: ciclonul retrograd, eclipsa de soare şi autismul vecinilor de pe hartă
Mai puţin cunoscute sunt, însă, cauzele reale, de fond, ale fenomenelor actuale, pe care le voi menţiona în cele ce urmează, punctual:
- 1 - ciclonul retrograd, care a început să se formeze prin anii 90, o dată la câţiva ani, în zona estului Europei centrale (y compris Ucraina, parţial Polonia, România, Moldova). Acesta era, până recent, un fenomen tipic exclusiv oceanic tropical. Formarea sa în Europa de Est este spontană, iar evoluţia imprevizibilă. De aceea, prognozarea lui sub intervalul de 5-7 ore este şi ea imposibilă (aşa se şi explică de ce în ultimele zile situaţia de cod roşu meteorologic a tot fost mereu actualizată din 6 în 6 ore, fără posibilitatea de a oferi prognoze de pe o zi pe alta). Interesante sunt, însă, în cele ce urmează, cauzele posibile ale unul ciclon retrograd:
- cauze naturale, legate de încălzirea globală
- cauze tehnice şi militare:
- 1.2.a. fie ca soluţie tehnică de combatere controlată a secetei (soluţie încă insuficient stăpânită de om).
- 1.2.b. fie ca armă geofizică de atac, de generare a unor dezastre aducătoare de pagube, destabilizare, pierderi de vieţi omeneşti şi bunuri materiale.
- 2 - eclipsa totală de soare ce va avea loc vineri, pe data de 1 august, şi va fi vizibilă parţial şi din România, este tot un fenomen de importanţă excepţională ce poate fi acompaniat de intensificări ale dezastrelor naturale, fie globale, fie locale: cutremure, maree neobişnuite, cicloane retrograde, ploi diluviene, inundaţii, tornade. Eclipsa ce se apropie a putut fi şi ea una din cauzele agravante ale fenomenelor înregistrate, prin ceea ce specialiştii numesc „Efectul Fluturelui”.
Una din cauzele umane cele mai grave care a adăugat Sucevei şi României mari pagube este comportamentul suspect din punct de vedere deontologic şi al comunicării de care au dat dovadă în aceste zile autorităţile Ucrainei. Sursele ştiinţifice şi militare româneşti şi moldoveneşti au obţinut informaţia că în Ucraina s-a recurs la deversări controlate a peste 4000 m3 de apă dintr-un baraj imens, însă fără a avertiza ţările din aval. Aşa se face că, la tentativa de corelare a debitelor ploilor căzute la noi cu debitele râurilor pe teritoriile româneşti, a ieşit la iveală faptul că de vină pentru „debitele istorice”(vezi râul Suceava sau Siret, ori Prut) sunt şi tăcerile ucrainene. Asta ne face să ne amintim cu durere de acelaşi autism comportamental iresponsabil faţă de Europa şi de România de care au dat dovadă URSS şi Ucraina sovietică după catastrofa nucleară de la Cernobîl. Tăcerea şi laşitatea lor a fost de fapt rea voinţă şi fugă de responsabilitate şi ne-au adus morbiditate cancerigenă şi mortalitate crescută pe durata a generaţii întregi. Rusul şi ucraineanul plăteşte? Niet.
Profesorul de supravieţuire pentru populaţie şi autorităţi. Cultura dezastrelor ne pregăteşte pentru saltul civilizaţional
Reacţiile autorităţilor române (Preşedinte, Prim Ministru, Miniştri, ISU, Prefectură, Jandarmi, Poliţie, Spital, Ambulanţă, Armată şi poate că în primul rând Consiliul Judeţean), ca şi a altor forţe implicate, ale mass-media, ale populaţiei afectate sau martore au fost eroice, la înălţime şi exemplare.
Societatea românească se maturizează, începe să-şi însuşească regulile de bază şi de neevitat pentru gestionarea situaţiilor de dezastre umanitare. Sub ochii noştri, alert, se produc mutaţii istorice privind adaptarea speciei umane, a biodiversităţii planetare, a civilizaţiilor contemporane la noua eră geofizică. Nu ştim încotro merge lumea actuală, dar ştim că cine va greşi (şi) acum, va pieri. În astfel de momente de cotitură, selecţia naturală operează fără milă.
Experienţe ca aceea de acum au adus în faţa noastră (populaţie şi autorităţi) cel puţin două învăţături: 1. specialiştii veritabili nu mai trebuie marginalizaţi şi goniţi din România de către politruci, pentru că numai oamenii competenţi (cercetători, universitari, comunicatori, medii academice de elită) pot proiecta şi construi o lume adaptată naturii schimbate, agresive. 2. cultura gestionării dezastrelor se construieşte prin învăţarea unui comportament responsabil de protecţie şi prevenire, iară nu prin atacuri de panică sau isterii populiste. 3. televiziunile trebuie să înveţe că nu e moral să creezi rating din dezastre, ci moral e să întinzi cu decenţă eroului necunoscut al tragediei omeneşti o mână de ajutor. Tabloidizarea suferinţei dezumanizează şi distruge tot ceea ce Dumnezeu a creat iar culturile umane au şlefuit cu jutorul Lui până la ora actuală.