Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Mănăstirea Voroneţ continuă acţiunile culturale desfăşurate în perioada 25 mai - 14 septembrie, sub genericul „Sfânta Mănăstire Voroneţ – 520 de ani”.
Sâmbătă a avut loc manifestarea intitulată „Ctitorii ştefaniene din perioada 1487-1488”. Acţiunea a constat într-o excursie de documentare în trei localităţi sucevene, unde domnitorul Ştefan cel Mare a zidit biserici: Pătrăuţi, Sf. Ilie, Voroneţ. La această călătorie au luat parte istorici, profesori universitari, arheologi, sociologi, jurnalişti, reprezentaţi ai obştii mănăstireşti de la Voroneţ.
Biserică încredinţată Prorocului Ilie
Primul popas a fost la Biserica Sf. Ilie, din satul cu acelaşi nume, comuna Şcheia, biserică construită în cinci luni şi 14 zile de către Voievodul Ştefan cel Mare. Am fost întâmpinaţi de preotul paroh Eduard Gavrilei, care ne-a prezentat câteva trăsături specifice ale acestei biserici. Construcţia bisericii a început în ziua pomenirii Sfântului Prooroc Irimia, iar locaşul a fost încredinţat spre ocrotire Sfântului Prooroc Ilie Tezviteanul.
Profesorul universitar Vasile Demciuc şi arheologul Florin Hău, de la Complexul Muzeal Bucovina Suceava, au vorbit despre elementele semnificative ale acestei „moşteniri bizantine”.
Arce moldoveneşti
„La început, aici era mănăstire de călugări, iar de-a lungul existenţei sale a fost, în mai multe rânduri, ţinta jefuitorilor. În ciuda vicisitudinilor, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, la Biserica Sf. Ilie s-a înfiinţat o şcoală clericală. Însă, după 1783, mănăstirea avea să fie desfiinţată, biserica ei devenind astfel lăcaş de închinare pentru satul format în jurul acesteia”, a precizat profesorul Demciuc.
Arheologul Florin Hău a subliniat faptul că naosul bisericii este boltit tipic moldovenesc, cu cele două rânduri de arce dispuse pieziş unele faţă de celelalte, iar pictura interioară a fost realizată în timpul lui Ştefan cel Mare şi refăcută culoare peste culoare în secolul XVII.
„Cavalcada” de la Pătrăuţi
Ne-am continuat pelerinajul şi ne-am oprit la Biserica „Înălţarea Sfintei Cruci” din Pătrăuţi, monument UNESCO. Biserica se pare că a fost pictată aproape imediat după ce a fost zidită, tot de Ştefan cel Mare. Aşa cum remarca profesorul universitar Mihai Lazăr, de la Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, deşi unele scene au fost deteriorate de numeroasele evenimente din cronica neagră a mănăstirii, ansamblul iconografic nu este compromis, păstrând scene inegalabile, printre care tabloul votiv din naos şi ampla frescă de pe peretele vestic al pronaosului, intitulată „Cavalcada Sfântului Împărat Constantin cel Mare”.
„Toată rigiditatea şi răceala hieratismului bizantin se topeşte într-un încântător tablou de familie cu valenţe ale picturii de curte, în care liniile curbe şi calde se armonizează cu culorile vii de pe feţe şi veştmintele pline de nestemate, dominate de strălucirea acelui ocru auriu specific Pătrăuţiului”, remarca arheologul Hău.
Armonie de culori
Am părăsit Pătrăuţiul şi ne-am îndreptat spre Mănăstirea Voroneţ. Ultima oprite, dar cea mai plină se semnificaţie. Ne-a întâmpinat maica Elena, ghidul Mănăstirii Voroneţ, care ne-a prezentat nouă, dar şi turiştilor aflaţi în acel moment la mănăstire, date semnificative despre Voroneţ. Mănăstirea Voroneţ a fost încă de la întemeiere un monument memorial şi votiv.
Voroneţul este poate cea mai reuşită realizare artistică din arhitectura şi pictura moldovenească. Aceasta a mai fost numită şi Capela Sixtină a Răsăritului.
Maica stareţă Irina şi maica Gabriela au atras atenţia celor prezenţi să privească ce minunăţie de pictură a răsărit după curăţarea şi restaurarea picturii din mănăstire, lucrare care a durat patru ani, şi să remarce culorile folosite de pictorii din acea vreme, culori calde, culori îmbietoare, desfătare pentru suflet. „Este o armonie de culori, parcă îţi mângâie ochiul, privind mai ales la îmbrăcămintea ierarhilor pictaţi în altarul mănăstirii”, a spus maica Irina.
Monitorizarea „stării de sănătate” a picturii
Printre picturile de pe pereţii interiori ai mănăstirii trebuie menţionată şi „Cina cea de Taină”, care îl reprezintă pe Ştefan cel Mare alături de soţia sa doamna Maria Voichiţa şi de fiul lor, Bogdan. Profesorul Lazăr a ţinut să precizeze, de mai multe ori, necesitatea unor aparate de climatizare în aceste monumente istorice.
„Nu este păcat de această pictură minunată...? Cei de la Cultură ar trebui să aloce banii necesari unei astfel de tehnologii de ultimă generaţie, care să monitorizeze în fiecare zi , să se facă profilaxia picturii”, a mai spus profesorul Lazăr.
Sfântul Daniil Sihastrul, „sfătuitorul” maicilor
În această mănăstire, în partea dreaptă a pronaosului, se află mormântul Pustnicului Daniil, care a fost canonizat şi ridicat la rangul de sfânt. Daniil Sihastrul este „sfătuitorul” maicilor de la Voroneţ.
„Când nu ştiu ce decizie să iau, când am de făcut o lucrare, mă rog Sfântului Daniil Sihastrul şi el mă luminează, mă înţelepţeşte”, ne-a spus maica stareţă Irina.
La această călătorie de documentare, dar şi de suflet, au mai participat sociologul conf. univ. dr. Carmen Cornelia Balan, de la Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, arhitectul Viorel Blanaru, de la Direcţia de Cultură Suceava, ziarista Doina Cernica – Crai nou Suceava.
În luna august se va organiza un pelerinaj de închinare la moaştele vitejilor – „Pe urmele Măriei sale”. Sărbătoarea Voroneţului – 520 de ani se va încheia în luna septembrie, când este programată o sesiune de comunicări: „Mărturii de trăire în Istorie” (în zilele de 12, 13 septembrie), urmată, pe data de 14 septembrie, cu resfinţirea bisericii restaurate.
