Alessandro Perissinotto, Cele care mă judecă, Humanitas Fiction, 2008

 

Crimă şi pedeapsă pe internet

Aşa cum ne-a obişnuit, Denisa Comănescu a ales şi de această dată cu o mână sigură şi cu un gust infailibil o carte remarcabilă nu doar prin scriitură, ci şi prin interogaţiile pe care le ridică. O neaşteptată îmbinare dintre romanul epistolar al secolului al XVIII-lea, suspansul seriilor „negre” de bună calitate al veacului recent încheiat, şi tehnologia informatică atotprezentă în proximitatea noastră actuală, fac din această dureroasă corespondenţă o delectabilă lectură. Misterul ni se dezvăluie în savante gradaţii, şi totuşi întrebările persistă, chiar şi după ce am închis cartea. Judecătorul care ar trebui să decidă rece şi impasibil asupra culpei este de fapt o judecătoare plină de compasiune, o femeie sfâşiată între imperativele legalităţii şi cele ale unei îndurerate umanităţi. Ne e la fel de greu ca şi „celei care judecă” să decidem cine e asasinul din această poveste pseudo-poliţistă: omul, misteriosul necunoscut care scrie că a ucis, sau tehnologia pe care a inventat-o. Ori, dacă ne gândim mai bine, legile junglei profitului cu orice preţ ar putea şi ele să fie incriminate. Mânaţi pe nerăsuflate, pagină după pagină, abia dacă mai observăm că epistolarul electronic nu are nimic din urgenţa fragmentată a adevăratelor e-mailuri şi ne simţim, fiecare dintre noi, expuşi pericolului de a judeca, dar şi de a înţelege. Dincolo de intriga elegantă, uşor barocă, a romanului, ce circumstanţe – agravante sau, dimpotrivă, atenuante – ar trebui să ne facă mai vigilenţi şi mai umani?

Zoe Petre

E.L.Doctorow, “Cartea lui Daniel”, Editura LEDA, Grupul Editorial Corint

 

Romanele acide ale lui E.L.Doctorow

Un important prozator postmodern american devine cunoscut şi intră în atenţia publicului român prin câteva excelente traduceri de ultimă oră. După “Ragtime” şi “Billy Bathgate”, volumul care-l face cunoscut şi-l impune marelui public din Statele Unite şi aiurea, este lansat pe piaţa românească, în excelenta tălmăcire a profesorului clujean Virgil Stanciu. Este vorba de “Cartea lui Daniel” (Editura Leda, 2008) varianta iniţială apărând în 1971, în SUA. Sigur că şi subiectul a incitat curiozitatea cititorilor americani, pentru că acum peste 30 de ani încă mai erau vii polemicile legate de executarea soţilor Julius şi Ethel Rosenberg, consideraţi vinovaţi de către autorităţile americane că ar fi livrat secrete nucleare Uniunii Sovietice.

O carte polemică şi incitantă, încercînd să decodeze destinul a doi oameni şi să prindă bine păienjenişul birocraţiei americane. Mentalul colectiv şi isteria induse de anticomunismul mccartist al anilor ‘50. La rândul lui un descendent dintr-o familie de evrei ruşi – născut la New York, în Bronx, în 1931 – Doctorow a trăit el însuşi teribilele convulsii ce au marcat societatea americană până s-a ajuns la formele democratice de astăzi. Nimic nu a venit de la sine, totul a fost plătit cu sânge. Romanele acide şi grave ale lui Doctorow, cuprinzând şi critici sociale şi fine analize psihologice pot fi o bună lectură şi pentru cei ce cochetează cu proza în aceste timpuri fără multă poezie.   

Bedros Horasangian

Zadie Smith, “Despre frumuseţe”, Editura LEDA, 2008

 

Frumuseţea scuză mijloacele

Îţi trebuie mult curaj să scrii un roman intitulat “Despre frumuseţe”, pentru că aşteptările se formează instantaneu şi intens. Zadie Smith şi-a asumat riscul de a atinge o zonă hipersensibilizată de prejudecăţi, mituri şi restul cortegiului de lucruri pe care oricine le ştie, le crede sau le trăieşte în relaţie cu ceva care poate naşte la fel de multe reacţii ca şi terorismul: frumuseţea. Autoarea, foarte tânără şi foarte premiată, reuşeşte să adune într-o naraţiune uşor curgătoare şi la fel de subtil-ironică, toate formele în care se manifestă viu frumuseţea sau formele în care lumea înţelege să o caute. De la politică la prejudecăţi rasiale, de la dragoste la diferenţe culturale transatlantice, de la căsătorie la adulter, relaţia între generaţii şi credinţe personale, totul este învăluit într-un semn de întrebare care este aşezat la capătul tuturor subiectelor care păreau să se încheie simplu şi ferm cu un punct, care nu admite negociere. Pare ciudat, deasemenea, să afli că lumea universitarilor, populată de personaje aflate în datele normalităţii relative şi destul de puţin spectaculoase, potrivit criteriilor noastre de tranziţie, poate să producă un story proaspăt, actual, dinamic şi foarte sexy. Suficient de sexy încât să te oblige să duci urgent cartea până la capăt. Chiar dacă începutul sau notorietatea autoarei te pot face să te întrebi dacă e cazul să te implici într-o lectură, care nu are mare lucru de-a face cu vieţile noastre. Înghesuite în trafic, praf, nervi şi senzaţionale nimicuri. Căutarea frumuseţii e un motiv suficient.

Răzvan Exarhu

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Bibliofagia.

Comentarii