Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
La Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” a avut loc joi vernisajul expoziţiei de pictură a artistei plastice Elena Greculesi.
Sala care îi poartă numele, ca urmare a donaţiei pe care a făcut-o bibliotecii sucevene cu şase ani în urmă, renovată şi reamenajată de curând, şi-a reluat rolul de spaţiu păstrător şi de expunere permanentă a lucrărilor care şi-au sporit acum numărul de la 12 la 15 tablouri.
„Măiastra Bucovinei”
În pragul împlinirii vârstei octogenare, maestra Elena Greculesi („măiastra Bucovinei” cum a numit-o unul dintre vorbitorii care i-au făcut plecăciune la vernisaj) a revenit la Suceava pentru a-şi împlini gestul de donaţie cu încă trei pânze, între care una de mari dimensiuni intitulată „Călător spre uitare”, care, în noua panotare, a devenit piesa centrală a expoziţiei.
Emoţionată de momentul întoarcerii acasă, dar şi de numărul mare a celor care au venit s-o întâmpine, artista şi-a „fulgerat” existenţa într-o scurtă expunere în care şi-a amintit că urca, parcă ieri, treptele aceleiaşi clădiri, în care funcţiona Şcoala primară de fete, cu abecedarul în geantă şi cu caietul de desen în care „mâzgălea lumea”.
„Inima mea este aici”
O înşiruire de locuri rememorate cu nostalgie (cofetăria lui Wagner, de unde-şi cumpăra brânzoaica în recreaţie, brutăria lui Schpurny, cu miros de covrigi calzi), de clipe trăite, străfulgerări de imagini în cascadă, de la copila „slăbuţă, timidă şi palidă”, la tânăra plecată la Belle Arte la Iaşi, cu un geamantan împletit din nuiele de răchită, până la întâlnirea cu maestrul Baba, pe care-l urmărea ascunsă după un paravan, şi încurajarea acestuia care i-a punctat cariera: „Dumneata vei face pictură!”.
Şi-apoi viaţa trăită ca artistă, de la Leningrad, la Florenţa şi revenirea permanentă la matricea din Bucovina.
Viaţa ca o clipă. „Inima mea - a rostit ea cu tremur în glas - este aici. Cântă ca un clopot în noaptea Învierii! Clipă frumoasă ca cea de-acum, prefă-te în eternitate!”.
„La vârsta deplinei înţelepciuni”
Din eternitate a vorbit la vernisaj şi Emil Satco, cel care a făcut toate demersurile ca Biblioteca Bucovinei să devină spaţiu păstrător al donaţiei.
I-au rămas cuvintele înregistrate: „Câte instituţii similare din ţară se vor putea mândri cu o asemenea colecţie rarisimă?”.
Bibliotecă în care s-a creat un climat cultural special subliniat şi de prof. Adrian Bocancea: „O oază în care spiritul însetat de trăiri înalte găseşte adăpost”.
În acest spaţiu a avut loc evenimentul pe care dr. Ioan Ieţcu l-a apreciat ca fiind „botezul unui altar al Bucovinei”, „un altar în care tronează femeia creatoare”. Cât despre viaţa care s-a scurs ca o clipă, prof. Nicolae Cârlan i-a spus la final „veneratei şi venerabilei maestre” că a ajuns de fapt „la vârsta deplinei înţelepciuni”.
