În democraţiile tinere, ca cea din România, Europa cetăţenilor este diferită de Europa politicienilor. Această realitate este tipică pentru societăţile în care statul de drept se află în suferinţă.
O democraţie consolidată reuşeşte să reducă în timp util diferenţa dintre vitezele cu care drepturile cetăţenilor se îndepărtează de drepturile politicienilor, sau diferenţa dintre vitezele cu care drepturile grupurilor favorizate se îndepărtează de drepturile grupurilor discriminate. Dar într-o democraţie slabă, diferenţele, deci şi inechităţile dintre grupuri, cresc mai repede decât capacitatea sistemului de a regla egalitatea de şanse. Este şi motivul pentru care în România este evidentă favorizarea obstinată a politicienilor de către « statul de drept », precum şi favorizarea grupurilor civice sau sociale de presiune, în dauna cetăţeanului de rând, care rămâne entitatea cea mai lovită de discriminare.
Problema se agravează în cazul percepţiei conceptelor europene de identitate, diversitate şi multilingvism, aşa cum sunt ele promovate de Bruxelles la ora actuală. Euroscepticii se înmulţesc, pe măsură ce se acumulează criticile la adresa acestor teme.
Construirea identităţii europene rămâne o problemă din ce în ce mai dificilă şi controversată. Identitatea europeană definită prin platforma diversităţii oferă protecţie împotriva fascinaţiei fanatismelor de tot felul şi a excluziunii, stigmate de care Europa a fost marcată în trecutul recent şi cu care nu doreşte să se mai întâlnească. Pe de altă parte, identitatea europeană este un proiect în devenire, oricând perfectibil. Multilingvismul ca primadonă a arhitecturii europene culturale actuale proclamă nu numai şansa fiecărei limbi europene de a juca un rol important (fiind avuţie şi moştenire care înnobilează popoarele), dar şi şansa fiecărei culturi (ce se bazează pe limba respectivă) de a sta onorabil sub reflectoare, cu tot cu istoria sa mai lungă sau mai succintă.
Anul European al Dialogului Intercultural
Anul 2008 este Anul European al Dialogului Intercultural şi oferă câteva scene de dezbateri (şapte la număr, din care patru au avut loc deja, aşa cum am mai amintit recent) în Bruxelles, la care participă jurnalişti, membrii ai Parlamentului European, ai Comisiei Europene, reprezentanţi ai societăţii civile, artişti, studenţi, tineri. Cei interesaţi mai pot participa la dezbaterile din septembrie (10 Septembrie, tema: Multilingvism), 1 Octombrie (Educaţie) şi 5 Noiembrie (Media).
Organizarea acestor dezbateri face parte din politica Uniunii Europene de a susţine conceptele alocate diversităţii culturale şi identităţii europene, asupra cărora se poate vorbi extrem de mult şi cu argumente culturale practic inepuizabile. În fond, cultura defineşte Europa mult mai bine decât economicul sau geografia…Pe de altă parte, cultura este un concept greu de cuantificat, în timp ce economicul şi geograficul sunt vizibile şi « la vedere » oricând.
Iată, aşadar, dilema în faţa căreia se găseşte pentru un secol în timp real bunul cetăţean european. Logica vremurilor multiculturale aceasta este: mai vedem noi ce se întâmplă pe parcurs…