O lume literară respectabilă fără femei este o imposibilitate

Din categoria adevăruri incomode (de parcă ar exista şi adevăruri uşor de digerat): o lume numai a bărbaţilor e pur şi simplu proastă. O lume profesională fără femei este mai mult decât neghioabă, e greşită. Iar o lume literară respectabilă fără femei este o imposibilitate. Până recent, în România natală, dar şi în Bucovina, y compris Suceava, lumea literară era dominată de bărbaţi, care veneau cu scriitura tipică (canonizând un misoginism obsesiv-steril şi răsuflat) şi cu metehnele tipice (între care futilitatea viciilor de breaslă: desconsiderarea, hărţuirea sexuală a colegelor de breaslă şi alcoolismul unei grave inadecvări psihice, ca şi al unor grave simptomatologii antisociale).

Anii din urmă, însă, au conturat nu numai noul continent literar al femeilor, cât şi demnitatea şi curajul acestora de a se impune, de a înfrunta ostilitatea sau omerta masculină din breaslă, de a rezista aproape eroic în faţa spiritului demolator al sexului deprins cu lipsa de concurenţă. Aceste probleme au fost rezolvate în America şi Europa Occidentală încă de acum 40 de ani, dar abia în prezent se reglează şi la noi. Femeia a învăţat repede lecţia europenismului, a liberalismului cultural, a educaţiei antidiscriminare, fiind gata să spulbere harnaşamentul unui sclavaj prelungit şi să-şi asume valorile proprii, munca personală şi meritele cercetărilor şi ale creativităţii sale.

 

O femeie are nevoie de bani, independenţă şi intimitate pentru a crea

Wirginia Woolf remarcase cândva (vezi eseul „O cameră separată”) că unei femei care vrea să scrie îi sunt necesare trei lucruri fără de care creaţia nu e posibilă: bani, independenţă şi intimitate. Până recent, în Est, aceste trei lucruri erau aproape imposibil de cumulat în statutul unei femei, al cărei spaţiu privat este populat de capriciile unui soţ deprins să se considere centrul universului, de isteriile unor copii faţă de care mama trebuia să plătească până la adânci bătrâneţi datoriile unei tradiţii care îi consideră pe „copii” nişte imaturi până târziu, iar femeia nu avea cum să-şi delimiteze propriul spaţiu profesional şi nu avea, astfel, cum să-şi joace cartea, să-şi ofere şansa de a se exprima, de a se impune muncind şi pentru ideile proprii, iar nu numai pentru satisfacerea necesităţilor celorlalţi. Pentru a fi sinceri, cam acesta era stadiul trecutului foarte recent al femeii în Est. Mircea Cărtărescu a afirmat la o întâlnire mondenă bucureşteană că societatea pune pe umerii femeii o serie de false responsabilităţi: „Lumea îi cere femeii să fie mamă, soţie, bucătăreasă, să spele, să calce, să meargă la serviciu şi, la sfârşitul zilei, să mai aibă şi puterea să fie frumoasă şi proaspătă precum Angelina Jolie. Femeia nu are în plus faţă de bărbat o genă a călcatului. Dar, din păcate, femeile reprezintă «sexul păcălit». Autoarele femei nu trebuie să se simtă ridiculizate de afirmaţia că «O femeie nu poate fi Kafka», pentru că adevărul e că nici un bărbat nu poate fi Kafka”.

Atlantida feminină literară de lângă noi: Monica Lovinescu, Magda Isanos, Elena Branduşa Steiciuc, Angela Furtună, Sabina Fînaru, Carmen Steiciuc, Niadi Cernica, Muguraş Albumiţa Constantinescu, Cornelia Mânicuţă, Maria-Elena Cuşnir, Doina Cernica, Iulia Murariu, Andreea Novac, Cecilia Popescu Latiş, Viorica Petrovici, Cornelia Petrescu, Mariana Boca, Maria Tacu, Aida Hancer, Alexandra Mărginean

La Biblioteca Bucovinei „I.G.Sbiera” voi organiza în luna mai un colocviu cu genericul  „Doamne ale literelor româneşti: scrisul feminin în lumea de lângă noi”, care va reuni cele mai importante nume de creatoare oarecum legate de Bucovina, majoritatea fiind deja nume de rezonanţă naţională şi europeană. Discursurile vor fi ulterior adunate într-o carte ce va apărea la Editura Bibliotecii Bucovinei în cursul acestui an. Ideea acestui colocviu mi s-a impus ca o necesitate încă de acum câţiva ani, când am adus laolaltă într-un eseu câteva universuri feminine şi mi-am dat seama că realitatea literară a lumii noastre a cunoscut o importantă revoluţie prin: Monica Lovinescu, Magda Isanos, Elena Branduşa Steiciuc, Angela Furtună, Sabina Fînaru, Carmen Steiciuc, Niadi Cernica, Muguraş Albumiţa Constantinescu, Cornelia Mânicuţă, Maria-Elena Cuşnir, Doina Cernica, Iulia Murariu, Andreea Novac, Cecilia Popescu Latiş, Viorica Petrovici, Cornelia Petrescu, Mariana Boca, Maria Tacu, Aida Hancer, Alexandra Mărgineanu şi acestea nu sunt decât vârful unui continent literar ce se ridică în literatura română şi europeană actuală: Atlantida literară feminină de lângă noi.

Departe de a fi lipsită de modestie, această intervenţie va fi o reparaţie şi un început necesar de capitol de istorie şi critică literară, care însă ar fi fost mereu amânate dacă lăsate doar pe mâna liderilor actuali ai opiniei din lumea literară, în majoritate bărbaţi, şi nu dintre cei care înţeleg sau care admiră condiţia femeii.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Atlantida feminină literară de lângă noi.

Comentarii