La Galeria “Bucovina”, din incinta Palatului Administrativ, s-a deschis vineri după-amiază, circumscriindu-se manifestărilor prilejuite de aniversarea celor 620 de ani de la atestarea documentară a Cetăţii de Scaun şi a oraşului Suceava, expoziţia de pictură intitulată “Zid” a artistului plastic rădăuţean Traian Postolache.
Reunind lucrări din trei cicluri de creaţie, care se extind pe o perioadă de 18 ani, lucrări care n-au fost expuse niciodată în această formulă, expoziţia, organizată de Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional, Prefectura Suceava, Complexul Muzeal Bucovina, Societatea pentru Cultură şi Literatură Română în Bucovina şi Muzeul din Pătrăuţi, este o provocare de hermeneutică vizuală.
În stilul şi maniera care l-au impus şi l-au consacrat ca artist, Traian Postolache ne invită într-un univers aglomerat de simboluri, semne zodiacale, figuri himerice, măşti şi înscrisuri ezoterice, un univers în care zidul, construcţia ce se ridică de la pământ spre cer, este suport şi subiect cu tâlcuri multiple.
Spaţiul de fascinaţie a unui templu
În prezenţa unui public impresionant (primarul municipiului Rădăuţi, Mihai Frunză, a mobilizat un număr mare de rădăuţeni care au venit să-şi susţină concitadinul) „glazurat” cu oficialităţi locale, dar şi cu personalităţi remarcabile (precum acad. Răzvan Theodorescu şi istoricii Mircea D. Matei şi Ştefan Olteanu, invitaţi să participe la simpozionul „Cetatea de Scaun a Sucevei - 620”), criticul de artă Valentin Ciucă, „ghidul” pentru public în universul pictural al artistului, a remarcat monumentalitatea acestei desfăşurări vizuale în care zidul, din genericul expoziţiei, reprezintă „un ecran inefabil pe care se pot însemna marile poveşti ale lumii”.
Aşa cum a subliniat criticul de artă ieşean, lucrările lui Traian Postolache, „unul dintre cei mai frământaţi artişti contemporani”, sugerează „spaţiul de fascinaţie al unui templu”.
„Veritabilul templu - a continuat el ideea - trebuie însă construit tocmai pentru a adăposti aceste lucrări”.
Mărturisind că pictura este pentru el evenimentul permanent al vieţii care îl poartă pe calea mântuirii, Traian Postolache, copleşit şi emoţionat, i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru că s-a născut român, pentru că este creştin şi pentru că a fost hărăzit picturii.