Cerul a lăcrimat. Pictorul de biserici Gavril Moroşan (născut la data de 23 septembrie 1939) a fost condus ieri pe ultimul drum. Un impresionant sobor de preoţi, în frunte cu ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, PS Calinic, Arhimandritul Melchisedec, stareţul Mănăstirii Putna, alături de câteva sute de credincioşi au dorit să fie alături de omul care a lăsat în urmă zeci de biserici pictate.

Chiar dacă a plouat neîncetat, semn că şi Cerul îl plânge pe acest om, care a pictat peste 40 de ani, alături de fratele său, maestrul Mihai Moroşan, chipuri de sfinţi, oamenii care l-au iubit şi apreciat au înfruntat picăturile de ploaie şi i-au fost alături până la capăt.

Slujba de înmormântare s-a realizat în Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, biserica nouă, după cum spun locuitorii comunei Mănăstirea Humorului, situată în apropierea mănăstirii din localitate, biserică pictată de fraţii Moroşan.

 

„Un pictor iscusit”

Cortegiul a pornit în jurul orei 11:00, din curtea casei în care a locuit, împreună cu familia (soţia şi cei doi copii), Gavril Moroşan.

Chipuri îndurerate, lacrimi, coroane de flori, sunete de trâmbiţe, lumânări aprinse, colaci şi prosoape ţesute date de pomană celor prezenţi la înmormântare. Un tablou impresionant. Curtea casei părea neîncăpătoare pentru mulţimea de oamenii care au venit în grupuri, grupuri, pentru a-şi lua rămas bun de la Gavril Moroşan.

Preotul Constantin Sava, de la Biserica parohială din Mănăstirea Humorului, a dorit să împărtăşească câteva gânduri mulţimii prezente la înmormântare, spunând că „întreaga familie a Moroşenilor slujeşte sfintei noastre biserici”.

„Fraţii Moroşan şi-au petrecut viaţa mai mult pe schele, în sfintele locaşuri, pentru a înfrumuseţa cu picturi sfintele biserici. Pictorul Gavril Moroşan ne-a adunat pe toţi, astăzi, într-o zi tristă şi dureroasă. Să spunem că a fost un pictor iscusit, un om de mare caracter, un om foarte credincios, un trăitor smerit. Am aşteptat aproape doi ani să vină să ne picteze biserica, împreună cu fratele său, pentru că erau foarte solicitaţi”, a spus părintele Sava.

 

„Pentru mine să aprinzi o lumânare”

Pictorul Gavril Moroşan a sfârşit după o lungă suferinţă. Conştient că zilele sale îi sunt numărate, şi-a pregătit locul de veci, în curtea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Mănăstirea Humorului. La patul de suferinţă, i-a fost mereu alături soţia sa. Când l-a întrebat ce să-i mai facă, ce să-i mai aducă, el a spus că nu vrea nimic. „Aştept să mă cheme Bunul Dumnezeu”, a spus pictorul. „Dar eu, ce fac, copiii încă nu sunt rânduiţi?”, l-a mai întrebat soţia.

„Să îngenunchezi în faţa icoanei Maicii Domnului şi Domnului Iisus Hristos şi el te va ajuta cum să îi conduci şi să îi rânduieşti în viaţa”, i-a dat răspuns bărbatul.

„Iar pentru mine să aprinzi o lumânare, acolo, la mormântul pe care din timp l-am pregătit”, a fost ultima dorinţă a vrednicului pictor bisericesc Gavril Moroşan.

 

„Au pus ceva specific Bucovinei în picturile lor”

Drumul spre biserică a fost unul apăsător, greoi, plin de amintiri şi regrete pentru cei care l-au cunoscut şi l-au condus pe Gavril Moroşan pe drumul către îngeri. După cum este rânduiala bisericească, pe drum s-au făcut mai multe opriri, s-a citit de fiecare dată câte o evanghelie şi s-a spus, în cor, de toţi cei prezenţi, „Dumnezeu să-l ierte!”. Îngerii l-au dorit printre ei.

La sfârşitul slujbei de înmormântare, din biserica parohială pictată de fraţii Moroşan, ÎPS Pimen a spus mulţimii că pictorul bisericesc Gavril Moroşan rămâne în inimile noastre prin faptele sale.

„El a avut o rânduire asemenea preotului. El a avut misiunea unui părinte. Prin icoanele sale pictate ne-a învăţat să citim viaţa de sfinţenie, viaţa sfinţilor. Acest om rămâne ca un părinte, ca un slujitor al Sfântului Altar. El a zidit, împreună cu fratele său Mihai, foarte multe biserici. S-a născut într-o familie din popor, din oameni simpli, dar s-a născut cu har. A crescut în credinţa lui Dumnezeu. Cunoscuţi în toată lumea, apreciaţi peste tot, cei doi pictori au pictat într-un fel al lor, după învăţătura bisericii, dar în felul lor numit Bucovina. Au pus ceva specific Bucovinei, frumosului, pe acest pământ”, a apreciat Arhiepiscopul Sucevei.

 

„Rămâne nemuritor”

„Nu numai lumea ortodoxă, ci şi lumea neortodoxă l-a apreciat pe Gavril Moroşan. Când lumea este atât de tulburată sufleteşte, vin oameni să vadă, special, picturile din Bucovina. Picturile fraţilor Moroşan sunt înţelese de toată lumea, pentru că ei au pus suflet în tot ce au pictat. A fost darul lui Dumnezeu. El va rămâne nemuritor în sufletele noastre. Ne vom uita la icoane, şi ne vom aminti de Gavril Moroşan. Acest om şi-a trăit viaţa creştineşte”, a spus ÎPS Pimen, la slujba de înmormântare.

 

„El nu a îndrăznit să strivească taina”

„I-am întâlnit pe fraţii Moroşan acum mai bine de două decenii, pe când pictau Paraclisul Mănăstirii Putna. Lucrau la episodul Răstignirii. Atunci când lucrau astfel de scene, de dimineaţă şi până seară târziu nu mâncau nimic. Atunci când pictezi nu-ţi mai aparţii, eşti faţă în faţă cu Dumnezeu şi cu sfinţii Lui. Pictorii sunt un fel de profeţi, un fel de tălmaci ai lui Dumnezeu, iar pictura lor este un fel de corespondenţă cu Dumnezeu, un mijloc prin care pot să-l descrie pe Dumnezeu cu ajutorul culorilor. Pictura în biserică este o liturghie.

Pictorul Gavril Moroşan, împreună cu fratele său, a reuşit să redea în forme şi culori, cu o sensibilitate aparte, ceea cea nu poate fi văzut. A dat glas dumnezeirii şi sfinţeniei şi a surprins ceea ce nu se poate spune în cuvinte. El nu a îndrăznit să strivească taina. Pictura celor doi pictori Moroşan este o pictură vie, gata, gata, să-ţi vorbească, îndemnătoare spre un dialog oral cu cei prezentaţi pe perete” (PS Calinic)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ultimul drum, către îngeri.

Comentarii