Actriţa Valeria Seciu a fost prezentă, miercuri seară, pe scena suceveană, în piesa de teatru „Cum gândeşte Amy?” de David Hare. Alături de Valeria Seciu (Esme Allen), în spectacol au mai jucat actorii Simona Popescu (Amy Thomas), Cătălin Babliuc (Dominic Tyghe), Mihai Dinvale (Frank Oddie), Tatiana Iekel (Evelyn Thomas), Alin Mihalache (Toby Cole), Papil Panduru (Bernard Thomas). Regia spectacolului este semnată de Cătălina Buzoianu, „o regizoare pentru care teatrul ca temă autoreferenţială e o preocupare constantă”. Scenografia este realizată de Dragoş Buhagiar, muzica Tom Brânduş, mişcarea scenică Florin Fieroiu.

Spectacolul a fost urmărit de un public restrâns, dar pasionat de teatru şi dornic să o revadă pe marea actriţă a scenei româneşti Valeria Seciu.

Spectatorii au urmărit o piesă contemporană, care, după cum spunea chiar regizoarea spectacolului Cătălina Buzoian, „Atinge toate nivelele mass-media: filmul de succes, neapărat violent, emisiunile de televiziune, serialele, talk-show –urile, reclamele şi critica de teatru. Un larg spectru artistic şi social, care include şi publicul”.

 

Bătălie „pe idei”

Decorul spectacolului a fost unul elaborat: tablouri, fotografii, portrete dintr-o perioadă a Angliei în care femeile purtau umbreluţe, rochii lungi, dantele, pălării. Piesa are menirea de a scoate la suprafaţă câteva valori fundamentale, considerate de noua generaţie depăşite.

Esme, interpretată fără cusur de către Valeria Seciu, este o actriţă englezoaică agresată de viziunile tinerilor despre artă - în general, despre teatru - în special. Fiica ei Amy se îndrăgosteşte de Dominic, un tânăr ambiţios, care nu ezită să facă orice compromis pentru a ajunge în frunte: om influent, vedetă de televiziune. „Bătălia” se duce între Esme, cu ideile ei învechite, dar pline de înţelepciune, onestitate, şi Dominic, tânărul superficial, furios...

Este, de fapt, o bătălie „pe idei”, între două generaţii. Esme iubeşte arta şi asta o face să treacă şi peste momentul în care află că şi-a pierdut toată averea, dar şi peste pierderea propriei fiice. Amy pare să-şi asume toate nenorocirile, ea nu acceptă jumătăţile de măsură. Îi surprinde pe toţi cu bunătatea ei, cu iertarea - modul cel mai sincer al iubirii  - pe care tânăra o revarsă faţă de soţul infidel şi faţă de propria mamă. După mulţi ani, Esme revine în teatru, în rolul unui claun. Se salvează prin teatru, deşi dincolo de chipul pictat se ascunde o mare dramă, o mare suferinţă, care nu poate fi ştearsă niciodată.

 

Valeria Seciu:

„Eu personal abia acum - cam târziu - înţeleg într-adevăr ce înseamnă conflict între generaţii, asta pentru că abia acum a apărut o generaţie - actori, regizori, scenografi - care nu luptă <în general> - au argumente, arme... muniţie... E mult mai interesant decât speram. Au apărut spectacole care îi particularizează şi îi determină. Sunt o direcţie, un curent. Imaginea pe care mi-o construisem eu despre acest fel de conflict era falsă... E o <luptă> care nu exclude - pe lângă "judecata aspră", "viziunile ireconciliabile" - înţelegerea, empatia, chiar tandreţea (ce cuvânt!). Nimeni n-o să mă convingă că nu suntem, prin intermediul unei "gene artistice", "părinţi şi copii". Ei se uită cu "dispreţ" la meseria noastră, la clişeele noastre, la mijloacele noastre prăfuite, la reperele obosite, dar trăgând cu coada ochiului acceptă să vadă oţelul trecut prin şapte focuri din care suntem făcuţi, ştiinţa noastră de oameni "vechi" şi, câteodată, într-un acces de generozitate, ne recunosc un anumit farmec. Noi ne uităm cu mirare uneori la stângăciile lor, la judecata imediată, pripită, la experienţa limitată - care îi limitează -, dar încercăm să le furăm spontaneitatea, "viul", de fapt – tinereţea”.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Actriţa Valeria Seciu, prezentă pe scena suceveană.

Comentarii