Convins de faptul că lectura este mai mult prizată la vreme de iarnă, tânărul student Victor Rusu, care şi-a strecurat pentru mai sigura-i identificare un Ov. între prenume şi nume, şi-a marcat la sfârşitul săptămânii trecute debutul literar, lansând volumul de proză cu titlul „Aproape de un regat”.
Evenimentul, care a avut loc în salonul de la parterul Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina, la care i-au fost alături colegi şi prieteni, nu l-a motivat să-şi justifice gestul, autorul lăsându-se total pe mâna prof. Doru Vieru, care, cu uzurpatoarea-i barbă sură de moşi hibernali (Nicolae şi Crăciun), a prezentat volumul şi pe „vinovatul” său semnatar.
Generalul din preajma regelui
Dacă despre carte a declarat ritos că „va spulbera ierarhia din proza locală”, subliniind faptul că „afirmaţia nu ţine de complezenţa momentului”, Doru Vieru a creionat portretul autorului ca fiind un personaj „modest ca persoană”, dar bine „ancorat într-un soi de clasicitate a gândirii şi textului”.
Un autor care joacă rolul „generalului din preajma regelui”, a acelui personaj care „stăpâneşte bine strategia şi tactica” şi care comandă oştirea celui care trăieşte îmbătându-se cu sentimentul atotputerniciei. De fapt „un viclean” care ne atrage în meandrele textului, o proză de calitate care-i prilejuieşte cititorului „o întâlnire seducătoare dintre naraţiune şi lirism”.
Un autor care dovedeşte inteligenţă şi intuiţie, care „are capacitatea de a smulge din real gesturi care, din secundare, devin ulterior esenţiale”.
Un tânăr scriitor care „trădează lecturi solide, asimilate în mod profund, pe care le dezasimilează apoi într-o cheie post-modernă”, care ne oferă o carte „doldora de lirism”, care se circumscrie „nu unei specii (literare) ci unui regn”.
O carte cu nouă nuvele, despre care un alt amic (din vremea „bacanalelor de odinioară” dintr-o garsonieră) a spus că „poate fi oricând sursă pentru alte nouă romane”.