Sala mică a Casei de Cultură din municipiul Suceava a găzduit vineri după-amiază un eveniment editorial prin care poetul Ion Cozmei se înscrie în rândul semnatarilor antologiilor de autor.

Aşa cum subliniază în textul introductiv al volumului criticul literar Ioan Holban, antologia de autor, cerută adeseori de poeţii înşişi, “din dorinţa (şi nevoia) unor revizuiri, din necesitatea unui studiu de etapă sau pentru a vedea cu cât s-au înmulţit talanţii”, „la gândul unui nou început sau pur şi simplu cu scopul de a aranja puţin conţinutul valizei cu tristeţi”, dar şi de “piaţa cărţii de poezie” (“atâta câtă este”), are în cazul în speţă rostul reunirii selective, între două coperţi, a poeziilor din cărţile precedente, pentru “reîntregirea chipului adevărat” al poetului.

Volumul, cu titlul reciclat “Pacient la vama destinului”, a cărui copertă este realizată de artistul plastic humorean Radu Bercea, apărut cu sprijinul Fundaţiei Culturale a Bucovinei, uşurează, aşa cum spune într-un “Cuvânt înainte” preşedintele prestigioasei fundaţii, Dumitru Cucu, “sacul de campanie” al autorului, care ar fi trebuit altfel să conţină volumele precedente: “Subiect pentru o nuvelă” (1985), “Calendar la cumpăna satului” (1995), “Pacient la vama destinului” (1995), “Tâlcuitorul de semne” (1996) şi “Seminţele disperării” (2005).

Un document al vocaţiei poetice

O carte prin care Ion Cozmei s-a străduit “să ofere iubitorului de vers imaginea Poetului din sine”, “a acelui poet plin de viaţă (chiar dacă încercat de boală)”, care este “deplin trăitor al clipei şi ştiutor în a-şi consuma cu folos energiile vitale”, o antologie care “poate oferi priveliştea retrospectivei, a evoluţiei ideatice şi scriitoriceşti, a drumului către maturitatea vârstei şi a concepţiei poetice”, o carte care “defineşte clar, categoric, dimensiunea poetică” a autorului.

Un volum pe care Ion Beldeanu, preşedintele Societăţii Scriitorilor Bucovinei, l-a apreciat ca fiind “notabil şi important”, “un reper în existenţa literară” a autorului, “un document al vocaţiei poetice” a lui Ion Cozmei, aşa cum a reliefat tânăra scriitoare Niadi Cernica, o carte în care, după cum a subliniat şi confratele Mircea Tinescu, “vârstele poetice se succed”.

Pacient şi penitent

Aşa cum scria în postfaţa iniţialului volum cu titlul “Pacient la vama destinului” (1995) scriitorul Vasile Andru, “Ion Cozmei scrie o poezie cu interogaţii şi elanuri mentale de ucenic al Cunoaşterii. O poezie a ordinii personale şi a presimţirii conexiunilor pe care le are omul cu lumea neştiută, misterioasă, celestă”.

“Poezia lui Ion Cozmei - sublinia el atunci, lucru, spunem noi, care a rămas valabil şi acum - se desfăşoară între starea de pacient şi cea de penitent. A fi pacient înseamnă a primi o alarmă dinspre răul fiinţei: suferinţa de om. Iar penitenţă înseamnă alegerea unui Drum, adică a unui mod eficient de vindecare. Din pacient, poetul devine penitent la vămile sorţii. Şi astfel, pasul va fi făcut”.

De data aceasta Ion Cozmei, din nou „Pacient la vama destinului”, rememorează „alarmele” anterioare. Vămile sorţii nu pot fi ocolite, dar „vizele” penitenţei fac „trecerea” mai senină.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ion Cozmei, din nou “ Pacient la vama destinului”.

Comentarii