La Galeria de Artă „Ion Irimescu” din municipiul Suceava s-a deschis cu câteva zile în urmă expoziţia cu genericul „Porţi spre cer”.
Trei artişti plastici suceveni, Lucia Puşcaşu, Puşa Pîslaru şi Cătălin Alexandru Chifan şi-au reunit sub acest titlu comun, care sugerează, în sens simbolic, ideea de transcendenţă, o serie de lucrări de grafică, pictură şi mică tapiserie.
Poarta, ca loc de trecere între două lumi, între profan şi sacru, între cunoscut şi necunoscut, nu neapărat în reprezentarea ei obişnuită, ci intuită doar prin încadratura fiecărei lucrări, care “decupează” un perimetru prin care putem pătrunde din lumea reală, telurică, în universul tainic al fiecărui creator, reprezintă, cu siguranţă, doar un pretext.
Un pretext pentru a-i atrage din nou în spaţiul limitat al galeriei pe iubitorii de frumos ai urbei, pe toţi cei care prin exerciţiul decriptării reveriilor plastice îşi deschid calea spre constelaţiile propriului univers interior.
Trei aşi
Apreciată dintru-nceput de criticul de artă Valentin Ciucă drept o expoziţie „opulentă” din punct de vedere al participării, „un exerciţiu comunitar” marcat de frumuseţea culorii, desfăşurarea vizuală, „aparent omogenă”, permite fiecărui expozant să-şi manifeste „orgoliul de creator” în aşa fel încât amprenta spiritual-afectivă a fiecăruia să fie foarte pregnantă.
Ţinând în mână cele trei pliante care-au fost tipărite pentru fiecare autor, ca şi cum ar fi avut trei cărţi de joc, Valentin Ciucă a considerat expoziţia ca fiind o potenţială „partidă” de succes.
„Când ai trei aşi eşti aproape câştigător”, a precizat el, accentuând faptul că, „întrucât aşii sunt valoric şi ca semnificaţie egali, este dificil să se stabilească o ierarhie”.
Un viitor artist important al Sucevei
Prezentându-i pe rând pe cei trei expozanţi, criticul a remarcat mai întâi evoluţia artistică a lui Cătălin-Alexandru Chifan, „care s-a desprins din mantaua maestrului său”, profesorul Liviu Suhar „asumându-şi libertatea de a se căuta permanent”, căutare care nu reprezintă un cusur, ci „actul intelectiv” prin care tânărul artist îşi caută propria amprentă.
Remarcând efortul creator al acestuia ca circumscriindu-se zonei „expresionismului bine temperat” şi apreciind construcţiile plastice realizate cu un „umor care prinde bine spiritului tânăr, dezinvolt şi inventiv”, Valentin Ciucă a mărturisit că simte că are în faţă „unul dintre viitorii artişti importanţi ai Sucevei”.
Picto-tapiseriile Luciei Puşcaşu
Subliniind faptul că cei care comentează arta nu sunt decât nişte „contabili ai inefabilului”, întrucât „pictura, în substanţa ei eterică, este ca şi poezia, doar ceea ce rămâne pe obrazul unui copil după ce s-a uscat o lacrimă”, exegetul ieşean a trecut la prezentarea „picto-tapiseriilor” Luciei Puşcaşu.
Picto-tapiserii miniaturale în care parcă nu materia este cea care primează, ci „caligramele, compoziţia, acordurile de culoare”, care, ca şi „exuberanţa expresiei” din lucrările de grafică, i-au provocat surpriza descoperirii unui „pictor de mare forţă”.
O melancolică devotată spaţiului astral
Trio-ul de aşi s-a închis cu prezentarea Puşei Pîslaru, „o melancolică, o nostalgică, devotată spaţiului astral în care formele nu mai au parcă substanţă, ci fac doar aluzie la ea, „o curgere de materie care se însufleţeşte şi se spiritualizează cu fiecare atingere de penel, cu fiecare gând care traversează imaginarul artistei”.
Lucrările expuse, nutrite de culoare, sunt „nebuloase, vertije cosmice care induc ideea de eternitate”, eternitate care, aşa cum a remarcat Valentin Ciucă, „se pare că a fost inventată ca să adoarmă spaimele noastre că suntem fiinţe mult prea trecătoare”.
Un eveniment cultural petrecut într-un „oraş care generează stări de emulaţie”, o manifestare care l-a determinat pe comentator să încheie spunând:
„La Suceava, acum, aici, ne simţim nişte oameni dăruiţi de către cei trei artişti, iar actul în sine reprezintă un eveniment de importanţă naţională”.
(13 dec 2007, 23:07:41