Adunate în volumul Balada tristei cafenele, apărut la editura „Leda”, povestirile scriitoarei Carson McCullers sunt adevărate poeme în proză, care rafinează şi duc la un alt nivel, specific genului, scrierea barocă, depresivă, sumbră din romane. Dintre aceste povestiri, cea care dă titlul volumului este de departe şi povestirea asupra căreia cititorul va întârzia cel mai mult.

Atmosfera claustrofobă, prăfoasă, clevetitoare dintr-un mic oraş sudist american este fundalul aproape butaforic pe care se desfăşoară o poveste de iubire ciudată, dintre domnişoara Amelia şi cel care se intitulează vărul ei, Lymon, un cocoşat pipernicit şi urât. Atât Amelia, femeia bărbătoasă care ţine o prăvălie, cât şi Vărul Lymon sau primul soţ al Ameliei, teribilul prădător Marvin Macy, sau personajele de plan secund care populează cârciuma improvizată a femeii sunt nişte ciudaţi.

Mulţi dintre ei se hrănesc din nefericirile şi infirmităţile fizice sau sentimentale ale celorlalţi. Iubirea care se înfiripă are un caracter straniu şi paradoxal: ticălosul, dar arătosul Marvin va fi gonit de Amelia, care va cădea în mrejele piticului Lymon. Deşertăciunea şi pustietatea oraşului se reflectă în structura personajelor, în lipsa lor de speranţe şi în închiderea vieţii lor. Povestirile au, din acest punct de vedere, o anvergură poetică, ajutate fiind şi de stilul particular al autoarei, prea puţin cunoscută în literatura noastră.

 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Umbra lui Bacovia prin sudul Statelor Unite.

Comentarii