„Pe-o pajişte-nflorită, în zi de primăvară,/Un cal cu mândră coamă păştea în libertate./ Şi nu voia să-mpartă cu nici un animal/ Păşunea unde el se ospăta/ (credea că pajiştea îi aparţine numai lui)./ Venea pe-acolo deseori, fricoasă, o cerboaică,/ Ce mai păştea şi ea câte puţină iarbă./ Şi calul se gândea cum ar putea s-o pedepsească./ Văzu un om şi îi ceru părerea./ Acesta-i spuse că-i gata să-l ajute,/ Să o înveţe minte pe cerboaică,/ De va primi el, calul, să i se pună frâul,/ De va lăsa pe om să i se urce-n spate./ Iar calul se-nvoi, şi de atunci e sclav”.
BABRIOS: Calul şi cerboaica.
(Traducere de Viorica Golinescu)
1. În ciuda numelui său, marele cerb acvatic (cerbul de apă) nu este chiar… acvatic, ca sitatunga sau lopătarul. Mama îşi ascunde puiul timp de trei săptămâni, întorcându-se de patru ori pe zi, pentru a-l alăpta. În răstimpul alăptării mama curăţă pielea puilor, astfel încât să nu rămână nici un miros care să atragă răpitorii. Cât durează o alăptare?
a) 5 minute;
b) 10 minute;
c) 15 minute
2. Ca şi coarnele ţapilor de căprioară, cele ale cerbilor reprezintă formaţii ale osului frunţii, căzând şi crescând din nou în fiecare an. Lepădarea coarnelor are loc în februarie – martie şi imediat începe noii perechi. Cilindri osoşi frontal se îmbracă cu piele moale, bogat vascularizată, acoperită cu păr scurt şi des. Pielea aceasta se numeşte moţ şi, pe toată perioada cât îi cresc coarnele, se spune despre cerbul cu pricina că „are coarne în moţ”.Vasele de sânge din pielea „moţului” transportă cantităţi mari de substanţe organice şi minerale, astfel încât coarnele cresc rapid – 1 cm în 24 de ore. În câte zile se dezvoltă ele complet?
a) 90-100 zile;
b) 100-120 zile;
c) 120-139 zile
3. Cel mai mare dintre cerbi este cerbul roşu. Cerbul-suliţar de culoare cenuşie de circa 47 cm înălţime, ocupă câmpiile din Guyana, Columbia, Bolivia şi Brazilia, pe când cerbul-suliţar roşu, populează pădurile cele mai dese ale Americii de Sud. În Ecuador trăieşte cerbul suliţar al Anzilor, care ajunge până la altitudinea de 4000 m. Cerbii americani cu dimensiunile cele mai mici sunt cerbii pudu, cu reprezentantul lor cel mai cunoscut cerbul-chilian(pudu-pudu), de culoare roşie-cafenie, împestriţată cu pete gălbui. Ce dimensiune au aceşti cerbi?
a) 30 cm;
b) 34 cm;
c) 40cm
4. Dramaturg şi prozator italian (1720-1806), spirit conservator, adversar al culturii contemporane lui. Scrie, în schimb, basme dramatice, în care miraculosul fantastic extras din poveştile populare formează nucleul unor acţiuni bine închegate, atrăgătoare pentru un public foarte larg. Compoziţia abilă a acţiunii, în cele zece piese reprezentate la Veneţia, jocul întâmplărilor bine dozate în împletirea lor pune în valoare intenţia de ironie şi satiră a scriitorului, care se ridică astfel contra ideologiei iluminismului.Una dintre cele mai izbutite piese ale sale este Regele cerb:
a) Gasparo Gozzi;
b) Granelli Giovanni;
c) Carlo Gozzi
5. Nu oricine poate să învingă cerbul sfânt. În basmul lui Ion Creangă Harap Alb, numai cerbul este capabil de o asemenea performanţă. Importanţa cerbului sacru se vede şi prin prezenţa lui în cadrul obiceiurilor de iarnă. O asemenea fiară de excepţie nu poate trăi decât în altă lume, pură, unde natura nu a fost încă turburată de om: „… unde apa cură,/Nimeni n-o turbură,/ Unde iarba creşte/’N patru se-mpleteşte,/Nimeni n-o-ncâlceşte.” Cărei mitologii aparţine acest cerb?
a) româneşti;
b) ruseşti;
c) bulgăreşti
Răspunsurile exacte în ziarul de mâine.
Test propus de MIHAI BURDUJA
„Cerbul au venit la un râu (izvor) să bea apă, unde văzându-şi coarnele sale le lăuda pentru mărimea şi frumuseţea lor; iar picioarele, părându-i-se că sunt prea subţiri, foarte le defăima. Când iată văzu pre vânători cu câinii venind şi atunci se slobozi preste câmp, şi îi lăsă pre ei departe de sine; apoi, intrând într-o pădure deasă şi smidoasă, i se încurcară coarnele în crengile pădurii şi, ajungându-l câinii, l-au omorât. Iar el ticălosul, sfârşindu-şi viaţa, au zis: „Stânsul de mine, cât de târziu cunosc că mai de folos şi mai de mare bine mi-ar fi fost picioarele decât coarnele!”
DIMITRIE ŢICHINDEAL: Cerbul