„Se oglindea un cerb în iaz,/ Înfumurat, dar cu necaz./ La nişte coarne mândre şi măreţe/ Răspund nişte picioare, nişte beţe./ Ce cap şi ce copită!/ Împărechierea e nepotrivită.// Sus, ramurile se lovesc de cer şi curcubeie,/ Şi, dedesubt, de-abia nişte crâmpeie/ Cu pasul strâmb, pe vârfuri, şi sucit./ „Tare-s frumos, – îşi zice, – dar tare-s şi pocit.”// Vorbind aşa, cu vorbe ca şi noi,/ L-a pus pe cerb pe fugă un copoi,/ Şi ca să scape teafăr, el, uşure,/ A nimerit de-a dreptul în pădure./ Acolo, coarnele-l încurcă,/ Ori îşi scoboară capul, ori şi-l urcă,/ O ramură de corn în câte-o cracă/ Împiedicând picioarele să treacă./ Coroana lui bogată, răzbind prin câteşcâte,/ I-o scapă de primejdii picoarele urâte.// Atunci se dumireşte şi-nţelege/ Cât îi slujesc podoabele de rege.”
TUDOR ARGHEZI: Coarnele cerbului
1. Dintre toate varietăţile cerbul carpatin este cel mai viguros. Poate atinge 250 kg.( căprioara cântăreşte doar jumătate din această greutate). Este un animal singuratic, trăind în grupuri doar iarna. Se hrăneşte cu plante ierboase şi vegetaţie lemnoasă.Cel mai fascinant atribut al cerbului sunt coarnele. Creşterea lor începe când puiul are şase luni, prin forma de pe osul frontal a două protuberanţe.; pivoţiii viitoarelor coarne. La un an puiul de cerb poartă o pereche de corniţe drepte, neramificate, îmblănite la bază. În aprilie următor ele cad, fiind înlocuite de altele ramificate şi foarte dezvoltate. La exemplarele cele mai viguroase, coarnele în anul al doilea de viaţă au nu mai puţin de zece ramuri – cinci de fiecare parte. În primii 12 ani coarnele cerbului câştigă o greutate de 400-600 g anual. Numărul ramurilor ajunge la 16-18, uneori la:
a) 20-22;
b) 22-24;
c) 24-26
2. În anul 2007 la Editurile Barna’s şi Răsunetul din Bistriţa a apărut volumul de versuri Cerbii înfrânţi semnat de:
a) Marilena Tutilă;
b) Mara Nicoară;
c) Daniela Crăsnaru
3. Succesul acestui mare pictor francez (1819-1877) a început cu expoziţia din 1855, cu acele scene de vânătoare care i-au creat o mare faimă populară: Căprioară ucisă pe zăpadă (1856), Cerb trecând o apă şi Lupta cerbilor (1861), Cap de căprior (1866), Cerbi ciulind urechile (1866) şi Încolţirea cerbului (1867). În privinţa spiritului de observaţie cităm un fragment dintr-o scrisoare, pentru verismul descrierii luptei dintre cerbi în perioada boncăluitului… „Lupta este rece. Furia este profundă, loviturile sunt teribile dar ei nu au aerul să fi fost atinşi. Au sângele negru ca cerneala şi forţa musculară îi face să sară dintr-un singur salt 30 de picioare, ceea ce am văzut cu proprii mei ochi”. O declaraţie plauzibilă la un pictor care se considera „realist” fapt confirmat şi de pânza intitulată Lupta cerbilor:
a) Honoré Daumier;
b) Thomas Couture;
c) Gustave Courbet
4. Un vechi mit al Cerbului de aur pare a fi existat în desişurile creaţiei spirituale indo-europene. Reminiscenţele sale au fost identificate în literatura sanscrită (mitul Bodhisattva), în creaţia spirituală a sciţilor. Imaginea cervideului o regăsim la celţi, în panteonul cărora tronează Cernunnos, divinitatea cu coarne de cerb, după aceea în spaţiul sud-estului european, alimentat de marea imaginaţie a tracilor. Mitografii Pisandru, Pindar şi Ferechides înclină să creadă că nimfa Taigeta ar fi închinat zeiţei geto-scitice Ortoisa, în cetatea Istria, o cerboaică de aur. Care era naţionalitatea celor trei mitografi?
a) romană;
b)turcă;
c) helenă.
5. Insulă situată în Nordul Oceanului Indian, cu o suprafaţă de 65.610 km.p. Istoria insulei, căreia figurativ i se mai spune „insula de smarald”, este strâns legată de cea a Indiei, până în epoca modernă. Una din speciile care trăiesc în pădurile ei este şi cea a cerbului-pitic denumit şi „cerbul lătrător” din pricina glasului asemănător lătratului de câine. Înalt de 50-60 cm., are foarte mulţi duşmani: de la pitonul viclean până la leopardul vijelios, din care motiv este nevoit să fie mereu prudent, nedormind mai mult de 30 de secunde într-o repriză! Cum se numeşte această insulă care are capitala la Colombo?
a) Cartier;
b) Ceylon;
c) Comore
Răspunsurile exacte în ziarul de mâine.
Test propus de MIHAI BURDUJA