„Vulpea, de rugină,/ Cu mersul temut,/ În dâmb de lumină,/ De vânturi cernut,/ Paşi uşori a scris,/ Ca flori de cais.// Stolul de mierliţe,/ Prin ninsoarea nouă,/ Săreau cruciuliţe,/ Câte două-două,/ De-a lungul zăpezii,/ În poala livezii…// Nici că mai sursură,/ Izvoru-mpetrit,/ Cu ţurţuri pe gură,/ De sloi zăvorât,/ Să nu poată plânge/ Urmele de sânge.// Cu stele-ncărcaţi,/ Licărind lumina,/ Brazi împovăraţi,/ Ascund vizuina,/ Sub punţi de cleştar/ Şi mărgăritar”.

ADRIAN MANIU: Senin de iarnă

1. Poet şi fabulist francez (1621-1695), scriitor clasic, exemplar al veacului Regelui Soare, a încercat în fabulele sale, care i-au adus faima, să realizeze portretul psihologic multiform al omului, al fiinţei umane universale, identică de veacuri, cu calităţile dar mai ales cu defectele şi viciile sale: laşitate, zgârcenie, răutate, timiditate, prostie, vanitate etc. Între fabulele sale dedicate vulpii cităm: Vulpea şi strugurii, Vulpoiul şi barza, Cocoşul şi vulpoiul, Vulpea cu coada tăiată:
a) Jean de la Fontaine;
b) Nicolas Fontaine;
c) Charles Fontaine

2. Teoretician, critic literar, dramaturg şi poet geman (1729-1781), cel mai de seamă exponent al iluminismului german şi făuritorul unui ideal clasic al umnaităţii.  Este un maestru desăvârşit al unui stil lapidar, de o deosebită forţă combativă, ironic spiritual, precum în cugetarea „Leului îi este ruşine să vâneze alături de vulpe”:
a) G. Kaiser;
b) H. Kasack;
c) G.E. Lessing

¤ Un câine şi un cocoş legaseră tovărăşie, călătorind împreună. Apucându-i asfinţitul, cocoşul, urcându-se într-un pom, se culcă acolo,  iar câinele şi-a făcut sălaş la rădăcină, unde se afla o scorbură. Când se puse pe cântat în zori cocoşul, după obiceiul său, o vulpe, auzindu-l, alergă în grabă la el şi, apropiindu-se de rădăcina pomului, îl rugă să coboare: „… fiindcă tare mult dorea să îmbrăţişeze un animal  cu o voce atât de frumoasă”. Cocoşul i-a zis atunci să trezească mai întâi portarul, care dormea la rădăcina pomului. Va coborî şi el după ce o să-i deschidă acela. Vulpea încercând să-i vorbească portarului, câinele sări numaidecât şi o sfârtecă de vie.

Fabula ne arată că oamenii înţelepţi, atunci când vin să-i atace duşmanii, îi lasă pe seama altora mai puernici decât ei, chitind aşa cum se cuvine.

ESOP: Câinele, cocoşul şi vulpea

3. Vulpea polară preferă hrana animală, oricare ar fi ea. Vara mănâncă şoareci, lemingi, găinuşe de zăpadă. În schimb iarna trebuie să se mulţumească cu ceea ce găseşte, trăind mai ales din produsele mării. Adesea nu găseşte nici măcar vizuini în care să se adăpostească. Împerecherea este însoţită de multe ţipete,  cu lătraturi scurte şi răguşite. Care este perioada de reproducere a vulpii polare?
a) în februarie şi martie;
b) în aprilie şi mai;  
c) în iunie şi iulie

4. Prozator şi dramaturg, născut la 05 august 1937 la Cluj, autorul fabulei Vulpea şi vizuina: „De îndată ce fu promovată în muncă, adică înălţată la rangul de şef al sectorului frunze din pădure, Vulpea intră într-o teribilă agitaţie. Dobitoacele tremurau. O ştiau rea şi vicleană. Vulpea părea pusă pe fapte mari. „Nimeni n-a pus ordine în pădure, dar ea o va face” – şuşoteau dobitoacele. Fiarele îşi ascundeau dinţii. Nu se temeau de vulpe ci de rangul ei! Într-o săptămână, Vulpea îşi schimbă vizuina cu alta mai mare, mai spaţioasă, aşezată într-un deal mai liniştit şi cu mai mult soare. Îşi schimbă şi secretarea şi după aceea, brusc, agitaţia ei pieri. N-o mai vedea şi n-o mai auzea nimeni. Pur şi simplu, îşi vedea în tihnă de găinile ei. Morala: Nu vizuina face pe vulpe!: 
a) Grigore Beuran;
b) Gheorghe Pituţ;
c) Viorel Cacoveanu

Răspunsurile exacte în ziarul de mâine.
Test propus de MIHAI BURDUJA

„Inima mi-i iar/ Jar şi bobotaie./ Zeci de umbre joacă/ Vesele-n odaie.// Parcă-s îmbătate,/ Parcă-n băutură/ Le-a turnat amurgul/ Dulce dătătură.// Iureş dau odăii,/ Şotii fac şi semne,/ Vor la veselie/ Mare să mă-ndemne.// Deşucheată-i joaca/ Voastră, ce vă pasă,/ Umbrelor, din visul,/ Serii ce-o să iasă!//  Sfârâie sfârşita/ Inima pe vatră, –/ Vulpi tot mai viclene,/ Flăcările-o latră”.

TRAIAN CHELARIU: Vulpile

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Nr. 1236.

Comentarii