Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video„O vulpe mai în vârstă, cu viclenii deprinsă,/ Adulmecând, cu limba scoasă,/ Şi puii de găină şi iepurii de casă,/ Odată, într-o cursă se pomeni că-i prinsă./ Norocul intervine şi-o scapă din strâmtoare,/ Dar i-a rămas acolo, drept gaj, stufoasa coadă./ Ştiindu-se salvată, văzurăţi în ce stare,/ A socotit că-ntruna ruşinea o s-o roadă,/ De-o să rămână astfel ea singură de-acum./ Şi acum era abilă, pândi o zi în care/ Vulpeasca obşte-ntreagă ţinea o adunare./ Porni atunci să spună: – Eu nu-nţeleg nicicum/ La ce serveşte coada; povară de prisos/ Cu care măturăm pe jos/ Prin locuri mocirloase, târâtă pe poteci./ Mai bine s-o tăiem, şi, deci,/ De mi s-o da crezare,/ Să rezolvăm problema, ca atare./ O voce-n public se-auzi: – Părerea-i bună-n acest caz./ Dar veţi găsi răspunsul doar ascultând de-un sfat – / Să vă rotiţi niţel acum… Se declanşă atunci un haz/ Atâta de zeflemitor, că bearca nu l-a suportat…// A perora ca vulpile să-şi taie coada,-i fără rost,/ Căci moda cozilor la vulpi rămâne modă cum a fost.”
LA FONTAINE: Vulpea cu coada tăiată
(Traducere de N. Mihăescu)
1. Poetă americană (n. 1893) care în 1923 publică volumul de versuri Urmele vulpii, în care introduce elemente orientale de notaţie poetică, în tradiţia imagismului:
a) Elizabeth Chase Akers;
b) Elizabeth J. Coatsworth;
c) Astrov Margot
2. Vulpea, aşa cum arată ea la prima vedere, pare roşcată. Privită de aproape, după ce a fost împuşcată, blana vulpii ne relevă o adevărată policromie. Pe spate, alături de perii roşii se găsesc alţii suri, dintre care unii cu vârful albicios. Picioarele, dosurile urechilor şi colţurile gurii sunt negre. Păr alb se găseşte în vârful cozii, pe pântece, pe gât. Buzele îi sunt şi ele albe. Culoarea vulpii variază de la un individ la altul şi de la un anotimp la altul, cei mai căutaţi fiind indivizii roşii. Vara părul vulpii este scurt şi coada săracă. În schimb, iarna are păr lung, viu, colorat şi coada stufoasă. Care scriitor cinegetic spune: „Sunt vulpi mai roşii, unele ca flacăra – şi acestea sunt cele mai frumoase…”:
a) Nicolae Stavros;
b) Ionel Pop;
c) Al. I. Odobescu
¤ Un mistreţ, oprindu-se la trunchiul unui copac, îşi ascuţea dinţii. O vulpe, întrebându-l de ce-şi ascute dinţii în momentul acela, când nu se afla în faţa lui nici un vânător şi nici o primejdie, el spuse: „Nu degeaba fac eu aceasta. Când mă va surprinde primejdia, nu voi avea timp să-mi ascut dinţii, ci va trebui să-i am gata. Fabula ne învaţă că trebuie să facem pregătirile înainte de a se ivi primejdia.
ESOP: Mistreţul şi vulpea
3. Vulpes vulpes minor, îndelung studiată şi descrisă de Domenigo Travaglini, vine să sporească spaima orătăniilor din Europa. Constituită genetic într-o subspecie bine definită, minivulpea trăieşte de la altitudini joase până la climatul alpin, fiind o hoinară fără pereche. Vânătorii, alături de autorităţile cinegetice, o ocrotesc cu străşnicie, între vulpi fiind o raritate. Cum i se spune în termeni populari?
a) vulpea thule;
b) vulpea velox;
c) vulpea pitică
4. Prozator şi dramaturg născut la 06.X. 1950 în comuna Voineasa/Vâlcea, licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1979). Debutează cu o schiţă în ziarul Înainte (1972). Debut în dramaturgie cu piesa Deturnări, escrocherii şi alte multe măgării. Debutul editorial îl face cu volumul Vulpea în 1990:
a) Ştefan Agopian;
b) Petre Bucşa;
c) Mircea Cavadia
Răspunsurile exacte în ziarul de mâine.
Test propus de MIHAI BURDUJA
¤ Se mărită vulpea cu vulpoiul şi naşte doi porcuşori. Vulpoiul se supără şi divorţează. Se mărită vulpea cu lupul şi naşte tot doi porcuşori. Se supără lupul şi divorţează. Se mărită vulpea cu ursul şi naşte iar doi porcuşori. Se supără şi ursul şi divorţează. Morala: Toţi bărbaţii sunt porci!
O vulpe dă de-o mască de teatru într-un loc./ „Ce frumuseţe! Zice. Dar creier n-are ioc!”// Aceasta îi ţinteşte pe cei ce câteodată/ I-ncarcă de onoruri o soartă-mbelşugată/ Şi le refuză totuşi un dram de judecată.
FEDRU: Vulpea şi masca de teatru
(Traducere de Aurel Tita)
