Evrika!

„Bine-aţi venit, colăcerilor, bine-aţi venit,/ V-a trimis ce Crai din răsărit?/ Aţi străbătut ce mări/ Cu ce-ntrebări?/ De sunt de bine veştile treceţi-mi pragul,/ Vi se ploconeşte inima-mi şi steagul;/ De cumva ştirbă vrere şi vicleană/ Ascundeţi în căutătură, sub geană,/ Rogu-vă, Înstelaţilor/ Şi Luminaţilor,/ Cale întoarsă a face/ De prin ogoarele mele sărace.// A răspuns acela cu isteaţă uitătură/ Şi-a zis din gură: – Ne supunem şi iată că rostim/ Prin ogoarele tale de ce călătorim:/ Curteni de seamă suntem fiecare,/ Aşezaţi cu gospodării, cu de toate,/ Curţi luminoase, îndestulătoare hambare,/ Nu la acestea râvnim, Înălţate./

1. În Odiseea lui Homer sunt trecute în revistă felurite metode de pescuit iar o comedie antică, mai târzie, poartă chiar titlul Peştii. Au circulat (asemenea celor cinegetice) scrieri Halieutice – termenul mai e şi azi valabil – opere versificate având drept subiect peştii şi pescuitul. Din Halieutika lui Damostrat a persistat doar titlul. În schimb tratatul poetico-pescăresc al lui Oppian din Cilicia ne redă încă suficiente amănunte şi peşti identificabili, spre deosebire de Halieutica lui Ovidiu. Mai apoi, unele descrieri în versuri, bunăoară Mosella lui Ausoniu conţine numeroase referinţe ihtiologice. Cu privire la paternitatea homerică a Odiseei, se ştie că părerile sunt împărţite. Epopeea este inspirată din fapte de viaţă specifice epocii marii colonizări de la începutul mileniului:
a) I î. Hr.;
b) II i.Hr.;
c) III î. Hr.

2. Desenator, gravor ş pictor român, semnatarul litografiilor Pescar cu broască şi Oameni cu peşti:
a) Ştefan Constantinescu;
b) Ştefan Dimitrescu;
c) Ştefan Câlţia

3. Peştele-torpilă (Torpedo marmorata) din Marea Mediterană poate dezvolta un potenţial electric de 70-80 volţi, în vreme ce ţiparul electric (Electrophorus electricus) din fluviul Amazon produce o descărcare electrică de 600 volţi, capabilă să doboare un cal sau să producă mari suferinţe la om. Ştiţi câte specii de peşti sunt capabili să producă electricitate?
a) 100;
b) 200;
c) 300

4. Prozator născut la Brăila (1884-1935) care a avut o viaţă grea şi neobişnuită, fiind mânat de demonul migrării şi al aventurii. A cunoscut mizeria, vagabondajul, meseriile lumpenului. A peregrinat între 1912 şi 1930 – prin Egipt, Elveţia, Franţa, Grecia, Rusia, în final stabilindu-se în Franţa. A început să scrie literatură la îndemnul lui Romain Rolland, care îi şi prefaţează elogios prima operă, Chira Chiralina (1923). În 1928 dă publicităţii Ciulinii Bărăganului. Este autorul volumului Pescuitorul de bureţi. Povestitorul narează cu sponteneitate şi vigoare, într-un stil oral, suculent, presărat cu expresii populare româneşti, întâmplări inedite din viaţa porturilor şi a lumpenului:
a) Mihu Dragomir;
b) Cezar Petrescu;
c) Panait Istrati

Răspunsurile exacte în ziarul de mâine.
Test propus de MIHAI BURDUJA

/Nostalgicul cerb al tăriilor,/ Îngânduratul ce tulbură apele,/ Îndepărtatul de-a pururi, veşnic Aproapele,/ De ani nesfârşiţi îl căutăm…// Acum am vrea în plaiurile tale să-noptăm.// Singuri rămas-am precum ne vezi,/ Ne-au murit de aşteptare şi câinii-/ De dorul lui mâine stăpânii/ Şi ei vor zăcea prin livezi,/ Cu mâinile împreunate/ Subt zosii înalte, brumate.// Jalnic cerbul îi striga spre apus,/ Somnul cu vâslele, lunii i-a adus./ Mi-au trecut ca năluci prin livezi şi ogoare/ Cei colăceri, cei voinicei, singurei la vânătoare…”