Mircea Radu IACOBAN

„Discuția de azi de la CCR (n.n.: anularea alegerilor prezidențiale) are caracterul unei lovituri de stat” (susține Ludovic Orban, care solicită ritos „declanșarea unei condamnări penale contra judecătorilor CCR”). Altul, Marius Tucă: „decizia BEC de a nu permite candidatura lui Călin Georgescu este o lovitură de stat!” Pline televiziunile de presupuse bombe statale, și nu te-ai mira s-ajungă lovitură de stat până și cotul Babei Rada proptit în ușa primăriei comunale! Am vechiul obicei ca, înainte de a porni o discuție aparent dificilă, să mai dau o raită prin Dicționar. Și în loc să mă dumiresc deplin, mai tare m-am încurcat! Ce-i o lovitură de stat? „Dexonline” spune așa: „Act de violare a Constituției stabilite, prin care un grup de persoane preia cu forța puterea într-un stat”. Fapt esențial: dacă regimul nu este schimbat, avem de a face cu o lovitură de stat, dacă se modifică, de o revoluție. Cei de la „Puterea” precizează: „lovitura de stat nu presupune schimbarea unui regim politic”. „Într-o lovitură de stat, regimul rămâne același” - subliniază și cercetătorul Bogdan Bucur de la SNSPA. „Historia” pune punctul pe i: „Revoluție sau lovitură de stat? Probabil, amândouă.” Până ieri-alaltăieri, definiția era simplă și, în mai toate variantele, vorbea despre „un grup de persoane, de regulă militari, care preiau cu forța puterea într-un stat, fără a modifica sistemul politic existent”. Atât și nimic mai mult. Numai că s-a bătut prea multă monedă pe flendurita teză a loviturii de stat, băgându-i-se în cârcă toate năzdrăvăniile cu putință, încât s-au alarmat și autorii dicționarelor, nu cumva să rămână în urma trendului victorios către noile lumini ale veacului. Cu grăbire, grămăticii s-au pus pe treabă și „Explicative DEX” de astăzi arată altfel: „Lovitură de stat: acțiune rapidă, urmând răsturnarea regimului politic existent și preluarea prin forță a puterii politice de către grupuri de persoane”. Cum se vede, s-a scos precizarea restrictivă cu participarea unui grup de militari (puciștii de azi, dotați cu tik-toc, n-au nevoie de mitraliere) și s-a întors pe dos o chestiune esențială: „fără a modifica sistemul politic existent” a devenit „cu răsturnarea regimului politic existent”. Modificăm definiția ca să încapă teza? Ce facem cu situațiile de mult catalogate istoricește ca fiind ori revoluții, ori lovituri de stat? Le relocăm cum îi vine fiecăruia? Păi dacă-i pe așa, atunci rămânem fără revoluții în istoria omenirii, fiindcă strada victorioasă nu poate conduce țara, și pretutindeni s-au ivit personaje care au preluat, fericit sau nu, etapa a doua a revoltei. Întreg demersul devine atunci lovitură de stat? Se pare că se zărește totuși o soluție de compromis: același Bogdan Bucur de la SNSPA o „mută pe strada Academiei”: „Lovitura de palat presupune schimbarea liderului politic al unui stat, de regulă stat nedemocratic (n.m.: chiar de regulă?) într-un mod brusc și violent. Se înlocuiește colonelul X cu colonelul Y în conducerea unui stat condus autoritar, într-un regim de dictatură militară, prin urmare, lovitura de palat presupune înlocuirea violentă și bruscă a chiriașului din palatul prezidențial respectiv. Regimul, însă, rămâne același”. Rămâne sau nu rămâne? În cazul Revoluției noastre, spune mai nou cercetătorul Bucur, „În mod evident, lovitura de stat incumbă lovitura de palat, așa cum revoluția incumbă lovitura de stat și lovitura de palat. Sunt ca niște păpuși Matrioșka în care cea superioară o include pe cea de dinainte. Așadar, nu este nimic ofensator în a spune că Revoluția din Decembrie 1989 a fost o lovitură de stat. Este adevărat, dar a fost cu mult mai mult de atât”, continuă expertul. Intervine expertul de la „Historia”: „Revoluție sau lovitură de stat? Probabil, amândouă”. Încurcă-i, Doamne! Cică, s-a rezolvat: este și-și, revoluție plus lovitură de stat (invers nu merge din pricina rigorilor concordanței timpurilor (oul, sau găina?). Numai că revoluția presupune devoțiune generală și sacrificiu, iar lovitura de stat acțiune de grup. N-a fost suficient de concludentă unanimitatea percepției externe, plus cele 1099 victime din decembrie 1989? Românii n-au drept și acces la revoluție? Interesantă și oarecum neașteptată este concluzia aceluiași Bogdan Bucur, pe care o susțin: „În România am avut revoluție și a fost al doilea cel mai luminos episod istoric din trecutul românilor în Epoca Modernă după Marea Unire".

  Ne-am străduit să-l năclăim,în teorie, șip-ăsta!