Mircea Radu IACOBAN

Posibilă definiție: Maidan – teren deschis, loc viran în interiorul sau la marginea unei localități (din turc. „meidan”). Pare a proveni din persană și arabă, unde „medina” înseamnă „oraș”. Româna este singura limbă în care are un sens cumva peiorativ (teren viran neîngrijit, nepietruit și abandonat), în acord cu starea tramei stradale mioritice din vremurile vechi – în oarecare măsură valabilă și acum, doar că maidanele „intra-muros” au dispărut, aciuindu-se pe străzile noilor cartiere de blocuri. Iar maidanul a copleșit strada.

În Ucraina, termenul, apărut exploziv în anul protestatar 2013 și soldat cu zeci de morți și sute de răniți, a primit haină nouă, devenind „euro-maidan”. Care, într-un fel sau altul, cu ideologii mai mult sau mai puțin diferite, poartă același strigăt de revoltă („libertate!”) ce a inundat Europa, zguduind-o cu euro-maidane din Turcia până-n Spania. Ieșirea în stradă devine la fel de vehementă chiar și-n situații în care actele protestatare au finalități opuse (la Kiev, de pildă, se cerea asocierea cu Uniunea Europeană; în vreme ce-n România protestatară – unde tipul mai special de euro-maidan fragmentat încă își caută și alt mobil decât susținerea unei persoane-mit – se evoca invers, o eventuală ieșire din UE). Cu un motiv sau cu altul, mai devreme ori mai târziu, explozia protestatară avea oricum să se petreacă. Regăsind teme vechi, unele eterne, lumea își reamintește mai apăsat decât oricând vechi sloganuri prăfuite („Un dor lumea o străbate / Cântec drag de libertate”…) în alchimia momentelor de cumpănă urmând să se înregimenteze cu avânt revoluționar, în grade diferite, dragoste și ură, dreptate și nedreptate, sinceritate și fățărnicie, evlavie și apostazie.

Ieșirea zgomotoasă pe euro-maidan exprimă, de regulă, o realitate mai profundă decât se vede și se spune. În Serbia, căderea tavanului gării Novi Sad și moartea celor 15 călători a fost doar picătura, mesajul adresat celor de la putere cerând „un stat de drept, fără corupție, minciuni, presiuni mediatice și persecuții”. Deși chestiunea în sine (dărâmarea tavanului gării) a primit, legal, rezolvarea (doi miniștri au demisionat și mai multe persoane au fost puse sub acuzare), nemulțumirea generală s-a accentuat până într-atât încât președintele Vucici a fost nevoit să aprobe folosirea armei sonice – pe care, evident, doar amica Rusie putea să i-o furnizeze.

În Turcia, picătura a reprezentat-o anularea diplomei universitare a primarului Imamoglu, liderul unui oraș cu 16 milioane de locuitori și principalul pretendent la președinția țării. Diploma lui ar conține, după cum susțin autoritățile, „o eroare clară”. Cum eroarea nu-i numaidecât delict și acuza rămâne șubredă, primarul a fost grabnic arestat pentru chestiuni mult mai grave: corupție și legături teroriste! Iar Erdogan, între altele, a decis și închiderea accesului general la rețelele de socializare; ceea ce cu 5-6 ani în urmă părea incident minor, acum a ajuns să poată decide o președinție statală! (O paranteză: citirea unei cărți ori a unei gazete presupune investirea unei oarecari strădanii; conform legii minimului efort, care acționează implacabil în întreaga lume a noastră, tot ceea ce-i trudnic tinde să lase loc facilului; încet-încet, lectura se stinge, și cum natura are oroare de vid, Tik-tocăria de doi bani năboiește biruitoare). Cât privește întâmplările de la Istanbul, „picătura” cu retragerea unei diplome nu-i decât o așchie a contenciosului turc, infinit mai dificil și mai contestabil.

Pseudo-maidanul din Bulgaria are alte cereri: respinge intenția guvernului de a trece la moneda Euro. În Macedonia de Nord, la Koceani, manifestanții au distrus clubul de noapte în care au pierit incendiați 59 de tineri. În Ungaria, mii de susținători ai opoziției îl contestă pe Victor Orban, reproșându-i represiunea asupra mass-mediei (până una-alta, Ungaria pierde fonduri europene de miliarde de euro!). În Croația, proteste hotărâte împotriva creșterii nemăsurate a prețurilor. În Franța, valuri-valuri de manifestații extrem de violente, cu motivații diverse. În Spania se protestează împotriva turismului excesiv, în Germania se desfășoară manifestații uriașe ce contestă extremismul. Zeci de mii de austrieci au mărșăluit cerând combaterea fascismului. Demonstrații în Slovacia împotriva atitudinii favorabile Rusiei. În Grecia, guvernul este violent atacat după accidentul feroviar cu 53 de morți: se pregătește o moțiune de cenzură… Numai în două țări pare a fi liniște și pace: în Rusia și-n Belarus!

Ai spune că Europa s-a zărghit și fierbe, de-o ține dintr-un euro-maidan într-altul, cu atât de felurite motivații, unele doar aparente! O fi venit scadența (de altfel, de mult promisă) după care bine-răul de până acum nu se mai rabdă pe sine însuși, cerând o schimbare generală cu sens… încă nedefinit. C-o fi bine, c-o fi rău, știe Bunul Dumnezeu.