Mircea Radu IACOBAN

Continuă să se adune căpițe de ipoteze și supoziții privitoare la intențiile și obiectivele de perspectivă ale Rusiei – strădanie de-a dreptul inutilă, câtă vreme Dughin, ideologul lui Putin, afirmă cu deplină nerușinare, deschis și-n public, că „Patria Rusiei este războiul”. 

Nu-i destul? În contra-partidă, mi-aș îngădui să propun, mai ales după porcăria de la Casa Albă, zicerea dezolantă „Patria americanilor este profitul”. Mersul omenirii urmează a se învârti cine știe câtă vreme, dacă nu pe vecie, în trena celor doi termeni esențiali, în fapt sudați, și oricât s-ar strădui umanitatea să spele rușinea prin vorbărie patriotardă, starea reală de fapt duce de la sine gândul către un pseudo-pleonasm imanent. Desigur, nu gramatical, e doar o similitudine logică: războiul și profitul se țin mână-n mână și se condiționează reciproc: e-același lucru și dacă spui mult amendatul „babă bătrână”, și „război egal profit”. Profesor de română fiind, îngădui această pretențioasă introducere spre a coborî în universul cotidian și a observa că trăim printre pleonasme reale și amendabile – dacă nu gramatical, cu siguranță logice, viețuind într-o pădure de erori izvodite din alte deranjante carențe educaționale. Sunt blajine și ne-contondente, nu zgârie tibișirul, dar lasă dâre urâte pe ecranul vorbirii zilnice. Se zice astfel că am greși amarnic spunând „corect ortografic” (orthós, în greacă, înseamnând „corect”), „asigurarea securității” (amândouă vorbele au aceeași origine, latinescul „securos”), caligrafie frumoasă” (gr. kalós înseamnă... frumos), „mijloace mass-media” (media, adică... mijloc). Incorecte-s și formulările de genul (din lipsă de spațiu, nu mai indic originea) „plan de viitor”, „protagonist principal”, „procent de atâta la sută”, „pubelă de gunoi”, „mare abundență”, „consens unanim”, „hit de succes”, „șlagăr la modă”... și tot așa înainte. 

Luate la bani mărunți, fiecare dintre aceste construcții nu-s altceva decât alinieri redundante ale unor cuvinte cu înțeles similar. Ori spui „babă bătrână”, ori „board de conducere”, tot un drac - adică, eroare. Nu gramaticală, cât de logică. Unele exemple de tot tâmpe, de genul „a-și aduce aportul” (tradus: a-și aduce adusul – dar și-n acest caz unii solicită grațiere justificată prin acceptarea uzului), „prefer mai bine”, „avansați înainte”, în același timp exonerându-se etichetarea ca ridicole unele construcții la fel de aiuristice și de redundante din punctul de vedere al logicii – cum ar fi, de pildă, „îngheț de frig” (din fr. geler de froid – evident, nu se poate îngheța decât de frig...), „aragaz electric” (stupid: aragazul funcționează… cu gaz, nu cu electricitate), „scurtă alocuțiune” (intervenția vorbitorului, dacă-i alocuțiune, nu poate fi nicidecum lungă, câtă vreme Dicționarul o definește drept „scurtă cuvântare ocazională”), „mare amploare”, ba chiar și „papiotă de ață” (vezi definiția: „papiotă - sul mic de carton pe care se înfășoară ața de cusut”). 

„Procent de atâta la sută” este la fel de necorect, doar procent înseamnă „a suta parte”, așa că... intri la idei și-ți amintești îndemnul lui Grigore Vieru, care spunea „Tu taci atunce, tot în limba ta!”, numai că marele nostru prieten călătorit către ceruri se referea la suferințele celor cărora li se interzicea rostirea „limbii vechilor cazanii”, în vreme ce noi, răsfățați cu deplină libertate (barem din acest punct de vedere), ne luăm îngăduința întâi să vorbim și abia după aceea să gândim. N-am cum sugera o linie de comportament capabilă să stabilească punctul din care dictatura uzului poate prevala în fața dictaturii grămăticilor, eroarea devenind (ilicit) pasabilă. Cred, doar, că nefiind vorba despre greșeli gramaticale propriu-zise, în numele aceleiași libertăți mai sus evocate am putea alcătui o listă personală de indulgențe, urmând a acționa de la caz la caz, cu evitarea erorilor de tot inacceptabile.

Ba nu, pardon, scuzați: „de tot inacceptabil” e și ea o exprimare eronată!