Mircea Radu IACOBAN

O întrebare: oare dacă în lista candidaților la președinție ar apărea printr-o minune Nicolae Ceaușescu, cum ar vota țara? Pariez că bună parte dintre români vor pune ștampila pe rubrica cu pricina. Și n-ar fi deloc puțini, printre ei aflându-se cu siguranță destui dintre cei care, în decembrie 1989, au aclamat în delir. N-aș crede că vreunul din ei își duce acum mai trudnic viața decât în 1989, ori se simte mai oprimat și mai oropsit. Dimpotrivă. Încă ne lipsesc destule, dar n-ar trebui să se uite că am agonisit mult în plan spiritual și deloc puține în cel material. Numai că întristările par mai adânci și, când nu-i vorba de pricini reale, ades țin de temeiuri nelămurite până la capăt și de ofuscări ce par a pretinde riposte. România, bucșită de alegeri, ar avea nevoie de un răgaz de liniște în care să se mai calmeze și, cumva, să se adune.

* 

O firmă americană, NOP World, a efectuat cu ceva vreme în urmă un interesant sondaj, interogând 30.000 de subiecți din 30 de țări europene, asiatice, de pe continentul american și din Australia. Rezultatele sunt absolut șocante. Cine credeți că sunt campioni într-ale cititului? Francezii? Englezii? Italienii? Aș! Indienii, cu 10,7 ore pe săptămână acordate lecturii, urmați de thailandezi și filipinezi! Peste media mondială (6,5 ore pe săptămână – ceea ce mi se pare, totuși, exagerat de mult) se situează polonezii, cehii, rușii, suedezii. Cele mai puține ore petrecute în tovărășia cărții se înregistrează, culmea, în țări de mare tradiție culturală: Spania, Italia, Germania, Anglia! Iar surprizele abia încep: am spune că thailandezii și filipinezii, mari consumatori de carte, ar fi nevoiți, logic și în compensație, să acorde mai puțin timp televizorului. Eroare! Pe primul loc în foamea de ecran se află… thailandezii și filipinezii, cu 22,4 ore pe săptămână. Și cum timpul nu-i gonflabil, s-ar impune, la fel de logic, o singură concluzie: cu atâta lectură și răsfăț în fața televizorului, de muncit, se muncește mai puțin, rămânând răgaz prisoselnic pentru instrucție și distracție. Așa să fie?                                                                                        

*

Deplângem uniformizarea şi depersonalizarea oraşelor datorită cartierelor-dormitor ivite prin înmulțirea apartamentelor cu toarta înăuntru; acuma, ce-i? Termopane, gresie italiană, acoperişuri stridente şi... MGA în casa ta. În tot sudul Moldovei nu zărești mai nici o vilă care să preia câte ceva din vechea arhitectură civilă a locului. Chiar şi-n Ţara de Sus, destui bucovineni îşi durează case care, arhitectonic, s-ar putea cu onor alinia şi la Las Vegas. Puşi în faţa aceloraşi realităţi, oltenii s-au ofuscat: „Ce vrei, dom’le, să construim în 2025   cule cu sacnasiu?” Sigur, nimeni nu-şi doreşte reşedinţă cu prispă, zămnic şi hogeag, dar parcă prea după ilustrate de pe altă lume se construieşte acum în România... Polonezii au reconstruit Varşovia, în sărăcia de după război, exact aşa cum a fost – deşi i-a costat triplu. Nemţii au refăcut zonele orăşeneşti de mare tradiţie respectând cu sfinţenie imaginile vechilor albume. După distrugătorul bombardament german, cartierele londoneze au renăscut în vechea şi ştiuta înfăţişare – evident, utilizându-se materialele nou apărute şi tehnologiile veacului. Petersburgul de aia-i Petersburg, fiindcă a ştiut să-şi păstreze, barem arhitectural, aura de odinioară… Miza noastră este, evident, mult mai mică, dar îngăduie o întrebare: autorizațiile de construcție din cuprinsul românesc n-ar putea pretinde, barem ici-colo, unde spiritul locului o cere mai apăsat, și o picătură de arhitectură românească?

*                                                 

Într-un toast rostit la Chișinău înainte de 1989, Nichita Stănescu a lămurit, în câteva vorbe și-n inconfundabilul stil propriu, destinul mamei, Tatiana Cereaciukina: „Trăiască Vladimir Ilici Lenin, care a săvârșit Marea Revoluție Socialistă din Octombrie; care revoluție a speriat-o pe maică-mea, rusoaică de viță nobilă, nevoită să fugă în România; taică-meu, român, s-a căsătorit cu maică-mea, după care s-a născut Nichita Stănescu. Trăiască Vladimir Ilici Lenin!” Unii au aplaudat, alții au înghețat. Sunt convins că, în fundul sufletului, și rușilor le-a plăcut insolitul toast – mai ales că, oricum, pe Nichita nu se putea supăra nimeni!

*

N-aș crede că Antena tânjește de dor de Georgescu – de ce oare, atunci, îl ține la nesfârșit în cadru cum vine vorba cât de cât de alegeri? Nu există, de departe, nici un doritor de Cotroceni mai mediatizat la Antena lui Gâdea decât Georgescu! Cum deschizi pagina, dai peste poza „adevăratului președinte”! Să nu știe nimeni la Antena cu pricina că, fără să aibă nevoie de susținerea unui text, mesajul subliminal insistent are sugestii aproape hipnotice? D-apoi cel direct? După ce un partid năuc și-a parcat banii în contul adversarului, iată o televiziune care, aidoma… (bip!).