Mircea Radu IACOBAN

Constat că s-a mai ostoit verva cu care un anumit post tv (românesc!) a bombardat-o sistematic luni în șir pe Maia Sandu, asemănându-i neelegant demersul prezidențial cu hârjoana mielului care suge la două mioare. Ar fi vorba înainte de toate despre relația cu Sörös (tatăl și fiul), despre care, de fapt și de drept, nu se știe mai nimic concret: nici de aplaudat, nici scuzabil, nici blamabil. Cum nu iese fum fără foc, vor fi existând niscaiva temeiuri priincioase cumva Moldovei, și, în situația în care se află Basarabia acum, s-ar justifica nu una-două moașe, ci cu sutele! N-am nici o dovadă, dar tare-aș crede că în scorurile Maiei de la prezidențiale s-au insinuat și ceva voturi de sorginte sörösistă. Să fie primite! Numai că, după ce Maurul și-a făcut datoria, ar trebui să nu se uite că, în piesa lui Schiller, mai și pleacă! Rezultatul convingător al votului Maiei a stopat deocamdată șiragul de imprecații tv, da-s sigur că, după ce mai uită lumea, va începe din nou. (Motive câte vrei: dacă prezidenta pleacă „afară” cu un avion de linie este dezgustător semn de populism, dacă recurge la un modest avion privat e și mai rău, nenorocește finanțele țării!) Maia Sandu este cel dintâi președinte al Moldovei ales prin vot direct, într-o competiție electorală plină de specificități și de contradicții, câtă vreme una dintre formațiunile aflate în competiție se află doar formal sub jurisdicția Republicii Moldova (Transnistria), și o a doua, așa-numita Unitate Teritorială Găgăuzia. „Gagauz Yeri” este un grup etnic complet aservit oligarhului fugar Ilan Shor, condamnat pentru furtul miliardului de dolari de la trei bănci moldovene (desigur, Shor trăiește acum la Moscova). Găgăuzii nu-s de toți decât 130.000; până în 1944 erau considerați grupul cel mai atașat de români dintre toate minoritățile Basarabiei, acum, complet desnaționalizați, nu-și mai cunosc nici propria limbă, găgăuza, și-i pe post de cui al lui Pepelea în politica moldavă. Stoianoglu, contra-candidatul Maiei, creditat ca reprezentant al Găgăuziei, a adunat la Comrat peste 30.400 de voturi, iar Maia doar 1.400. Și cei 26.000 de alegători din Transnistria au votat împotriva Maei: Stoianoglu 20.700 de buletine ștampilate, Maia, 5.300. Despre votul diasporei, totdeauna dificil de apreciat până în momentul așezării buletinul în urnă, se zvonea că tăticii și mămicile rămase inamice partidului Maiei „Acțiune și solidaritate” vor izbuti să determine junelor rubedenii aflate pe meleaguri străine (cel mai mare număr de votanți din Diasporă până acum – 330.000 de mii!) un trend solid anti Maia. N-a fost să fie: 83% au votat cu ea și doar 17% cu Stoianoglu. Cele mai active dintre secțiile de votare din diaspora au fost cele din Moscova, Brescia, Padova, București și Paris. Interesant este votul de la Chișinău: 57,38% Maia (215.393 voturi), față de 42,62 % Stoianoglu (160.062). Cei mai mulți s-au prezentat la vot cetățenii din vârsta 36-42 de ani: 20,14%. Cifre mai modeste a obținut Maia în cazul locuitorilor din teritoriile moldovene de sud și de nord. În zona centrală, un ușor avantaj Stoianoglu (51%,). La Chișinău însă, Maia „s-a dovedit” (cum spun basarabenii) în toate sectoarele capitalei, cu scoruri uneori chiar duble față de cele ale contracandidatului. Cu o singură excepție: sectorul „Botanica”. Dacă-mi amintesc bine, „Botanica” se numea cândva „Sectorul sovietic”… Probabil, nu întâmplător. Scorurile generale: Maia Sandu, 930.236 votanți, Alexandru Stoianoglu, 750.376. Diaspora a avut un rol esențial în stabilirea scorului final. Este o victorie de destin, deloc precum oricare altele și o putem evolua cu adevărat citind-o pe dos, adică imaginându-ne ce ar fi însemnat un alt rezultat al scrutinului. E-o victorie de etapă, înainte mult mai este, dar, cu siguranță, lumea Europei se uită acum cu mai multă speranță la destinul celui de al doilea stat românesc. Încurajator mesajul președintelui Biden: „Realegerea președintei Sandu vine la doar două săptămâni după ce poporul moldovean a votat la Referendumul constituțional în sprijinul aderării la Uniunea Europeană. Luni de zile, Rusia a încercat să submineze instituțiile democratice și procesele electorale din Republica Moldova, dar a eșuat. Poporul moldovean și-a exercitat dreptul democratic de a-și alege propriul viitor și a ales să urmeze o cale care se aliniază la Europa și la democrațiile de pretutindeni.” Mesajul lui Putin este scurt și sec: „Sper că activitatea Dvs. în fruntea statului va contribui la dezvoltarea constructivă a relațiilor dintre țările noastre. Aceasta, desigur, ar corespunde intereselor de bază ale popoarelor Rusiei și Moldovei.” Până la ora scrierii acestui articol n-am izbutit să aflu un mesaj de la Tramp.