Mircea Radu IACOBAN

Lucrând zilele acestea la reeditarea cărții lui Mircea Lucescu „Mirajul gazonului”, care va reapare la Iași după 40 de ani, cu pagini și ilustrații noi (urmând a se lansa în Sala Primăriei și-n prezența autorului la 2 decembrie a.c.), am regăsit un faimos carnet pe care „Nea Titi” Teașcă, unul dintre personajele cărții lui Lucescu, l-a uitat printre șpalturile editurii. Avea să se publice ici-colo, fragmentat și „tuns” cu osârdie, fiindcă pe atunci nu se cuvenea ca tribuna să afle prea multe despre „băieții noștri” așteptați de toată nația să aducă stropul așteptat de bucurie fotbalistică. Cartea lui Teașcă, „Ce rău v-am făcut?”, i-am tipărit-o cândva la „Junimea”. Nea Titi nara cursiv, colorat şi aproape acceptabil gramatical. De-ar fi să emitem vreun reproş târziu, ar fi fost doar unul: ,,piticul” considera că, totdeauna, dreptatea îi aparţine şi că nimeni în afara persoanei dumisale n-ar avea acces la adevăr şi drept la opinie.

Performanţele şi, mai ales, contraperformanţe ale antrenorului cu fes sunt în amănunt cunoscute pasionaţilor de fotbal: totdeauna (zicea el) inspiraţia i-a determinat victoriile, iar ostilitatea întregii lumi, înfrângerile. În procesul definitivării cărţii, ne-am exprimat temerea că anumite liste prea exacte cuprinzând păcate ale jucătorilor lui Teașcă ar  fi îndoielnice tocmai datorită excesului de exactitate. Isprăvi petrecându-se, ehei, cu 14-15 ani în urmă? Păi, Nea Titi, chiar ţineai matale minte că, la 7 decembrie 1961, Pârcălab s-a întors ,,avariat”, la ora 3,15, de la barul ,,Melody” şi că, la 23 ianuarie 1962, ora 17, Varga se afla căzut sub masă la restaurantul ,,Universităţii”? Drept răspuns, Teaşcă mi-a adus şi arătat o veche agendă jerpelită, cu titulatura ,,Carnetul apicultorului” (?), în care-şi notase, cu rigoare şi năduf, amănunte relevante pentru ,,viaţa sportivă” a fotbaliştilor de la ,,Dinamo”.

În carte, însemnările cu pricina le-am mai periat, le-am mai domolit... Dincolo de oarece haz, ditamai răbojul păcatelor (ce ocupă prima jumătate a carnetului) vine, peste atâția ani, să arate cât de naivi eram în suferinţa noastră prilejuită de degringolada cronică de atunci a fotbalului românesc şi cât de tare îi durea în cot pe unii jucători de soarta clubului ce-l slujeau.

Îmi place să cred că, în zilele noastre, condiția sportivului nu mai îngăduie astfel de inacceptabile „ieșiri din decor”. De altfel, se vede simplu, din  rezultate: nu toate formidabile, dar, oricum, altceva. ,,Catalogul păcatelor” din ,,Carnetul apicultorului” merită făcut public, evident, cu introducerea ,,a fost odată ca niciodată”.

Transcriu, adăugând şi pasajele sărite în carte: 7.XII.1961 – Pârcălab a fost la barul ,,Melody” până la orele 3,30 dimineaţa. Duhnea ca un butoi. A cerut să nu facă antrenament fiindcă e... constipat!; 10.XII – Pârcălab şi Uţu rămân să închidă barul ,,Melody” la orele 3 şi jumătate. A fost şi Eftimie cu ei (...) şi-au luat noi şi ferme... angajamente; 11.XII – Eftimie îmi cere permisiunea să întârzie în oraş, cu soţia, până la ora 11. Îi admit chiar până la 12. La 3 dimineaţa, fără soţie, dar cu două gagici, era la barul ,,Melody”. David i-a ţinut companie; 22.XII – la ora 7, adunare pentru a se pleca la Tirana. Pârcălab vine direct de la barul ,,Melody”, cu ochii scoşi şi abia vorbind. Piţi Varga nu a venit la antrenament. La controlul făcut seara, acasă, n-a fost găsit; 23.I.1962 – Varga se dovedeşte că, pe la orele 17, era căzut sub masă la restaurantul ,,Universităţii”; 6.II – Ene II, în noaptea precedentă (noaptea meciului, n.n.) era văzut pe la orele 2, înghesuit de pahare şi de gagici, la restaurantul ,,Cina”; 26.II – Ivan, Uţu, Eftimie, după reîntoarcerea echipei de la meciul din Galaţi, s-au oprit la un restaurant şi n-au plecat decât a doua zi, când trebuia aranjat localul... etc., etc.

Pe vremea aceea, însoţind echipele la meciurile din străinătate, sufeream amarnic văzând că, în avionul de întoarcere, fotbaliştii noştri bătuţi măr (0-6 în Spania, 1-7 în Elveţia...) făceau tot soiul de poante şi năzdrăvănii, jucau cu avânt şeptic şi-şi inventariau public trofeele achiziţionate prin magazinele Europei. Credeam că o să se scufunde pământul cu noi la reîntâlnirea cu Aeroportul Băneasa. Aş! Naivitate puştească! Uneori, excesul de generoasă dăruire acordată prin grația tribunei mai mult strică decât drege. O demonstrează și „Carnetul apicultorului”.