Mircea Radu IACOBAN

„Nu e vorba de sfârșitul lumii, ci de sfârșitul unei lumi” – considera Andrei Pleșu într-un text din 2012 consacrat ciudatei „Linga Purana”, text religios hindus din literatura veche a Indiei (peste 1200 de ani vechime). Semnalul („Linga” chiar asta înseamnă, „semnal”), care include excursuri în cosmologie, geografia pământului, astronomie, n-a trezit prea mare atenție la noi, fiind considerat mai degrabă o curiozitate a istoriei decât un avertizor demn de luat în considerare printre prezicerile majore ale umanității. Nici Pleșu nu pare a-l lua tocmai în serios, atribuindu-i cel mult „un igienic atac de spaimă, o mică ipohondrie”.

Numai că, îngrijorător, citit astăzi, textul din „Dilema veche” pare a deveni din ce în ce mai actual! Iată semnele care, potrivit vechilor gânditori asiatici, încununează sfârșitul omenirii: „Se va înmulți numărul șefilor de stat de extracție joasă și de proastă calitate. Lucrătorii manuali și negustorimea vor fi înălțați la rangul de intelectuali, iar intelectualii vor fi puși în condiții subalterne (…) Necinstea va căpăta o răspândire fără precedent la toate nivelele. Hoții vor deveni lideri. Femeile nu vor mai pune preț pe propria virtute. Proștii, impostorii, naturile rudimentare și gălăgioase vor fi luați drept înțelepți. Oamenii „drepți”, de bună calitate, vor avea tendința să se retragă din viața publică. În piețe se va vinde mâncare gata preparată. Limbile vor sărăci, vorbirea se va trivializa (…) Deținătorii puterii nu o vor mai folosi în beneficiul popoarelor lor. Discernământul (ca percepție a deosebirii dintre bine și rău) se va șubrezi, instituția respectului va intra în derivă, vor fi respectați preponderent cei nedemni, va câștiga teren nerușinarea, călcarea cuvântului dat, invidia…” Repet: premonițiile datează de acum 2000 de ani! Unele par a se fi împlântat deja statornic în carnea noului nostru veac, altele se strevăd limpede așteptând intrarea la muchia zării. Și trebuie spus că dincolo de frazele revelate de dl. Pleșu, în „Linga Purana” se află multe alte sute, cel puțin la fel de tulburătoare. Citez câteva. „Oamenii vor fi fără morală, iritabili și sectari.” „Hoții vor deveni regi, regii vor fi hoți.” „Numeroase vor fi femeile care se vor prostitua.” „Clasele conducătoare vor confisca proprietatea și o vor folosi prost.” „Va fi o mulțime de persoane imigrante plimbându-se dintr-o țară în alta.” „Numărul bărbaților se va micșora, cel al femeilor se va mări.” „Oamenii bine intenționați vor renunța să joace un rol activ.” „Tinerele fete își vor vinde virginitatea.” „Toată lumea va folosi cuvinte dure și grosiere.” „Nu se va putea avea încredere în nimeni.” „Nimeni nu va mai vrea să facă un serviciu dezinteresat”. „Nu vor mai fi regi.” „Apa va lipsi și fructele vor fi puține.” „Numeroși vor fi hoții.” „Violurile vor fi frecvente.” „Hoții îi vor fura pe hoți.” „Oamenii vor deveni inactivi, letargici și fără țel”, „Vor purta părul în dezordine”, „Grupe de bandiți se vor organiza în orașe și sate”, „Hrană deja preparată și stricată va fi pusă în vânzare”, „Pământul va produce foarte puțin în unele locuri și foarte mult în altele”, „Clasa muncitoare va voi să-și atribuie puterea legală”, „Vor fi persecutați cei înțelepți”.

O regulă nescrisă a predicției o reprezintă cantonarea obstinată în negativ: se prezumă, de regulă, catastrofe și tragedii, ce-i astăzi alb, mâine-i musai să fie negru-catran. Multe dintre premonițiile „Puranei” se includ în obișnuitul trend catastrofic și șochează de la bun început: de unde și cum au putut fi cunoscute în veacul al doisprezecelea date și fapte improbabil ori chiar imposibil de imaginat atunci? Iar multe dintre prezicerile pline, poate, doar de mituri și legende, primesc împliniri concrete – drept pentru care se naște impresia amenințătoare că validarea întregului n-a rămas decât o chestiune de timp! Strămoșii noștri de acum 1200 de ani știau că vor apare McDonald`s, Burger Kings și KFC („hrana deja preparată și stricată va fi pusă în vânzare în piețele publice”), că va răsare puzderia de emigranți („va fi o mulțime de persoane imigrante plimbându-se dintr-o țară în alta”), că rectitudinea lingvistică se va năclăi și corupe („limbile vor sărăci, vorbirea se va trivializa”), că se va ivi înfruntarea climatică („pământul va produce foarte puțin în unele locuri…”), că va decade morala în politică („hoții vor deveni lideri, liderii vor fi hoți”) etc., etc.

Viitorul prevăzut de hinduși pare în bună parte instalat de acum în prezentul imediat, urmând – nu se precizează orizontul de timp – trista desăvârșire. Recolta filosofică a „Purinei” este de-a dreptul necuprinsă. Semnalele venite din veacul XII ce anunță maxima cădere spirituală a rasei umane pot fi considerate avertizări izvorâte din esența textului sacru: „A oferi ajutor tuturor, a arăta bunătate față de toți”. Numai că-i de urmărit și zicerea lui Creangă: „D-apoi dă, ce-i scris omului în frunte e pus!”