Mircea Radu IACOBAN

Până și bine-cunoscutul Jurnal al Annei Frank a fost cenzurat de puriștii americani: nu cartea în sine, c-ar fi fost prea de tot (UNESCO a inclus-o în „Memoria lumii”!), ci o reprezentare grafică (cum i-am spune la noi, o „carte cu poze”) ce-și propunea ilustrarea prin condei a cruntului destin sugrumat de naziști. Biblioteca Liceului Vero Beach (comitatul Indian River) a obținut interzicerea argumentând cu un motiv hilar: „conținut explicit sexual” – asta fiindcă Anna este desenată trecând prin dreptul unor sculpturi stradale… nude, ceea ce, consideră școala, „n-a contribuit la temele educației holocaustului”. Nu prea văd cum ar fi contribuit dacă sculpturile erau înveșmântate, dar, oricum, motivația contestatarilor constituie o probă absolută de idioțenie școlară.

De altfel, cele mai multe dintre excluderile americane de carte au sau se consideră că au conotație sexuală. Și nu-i vorba doar despre cărți direcționate explicit biografiei școlare, ci și de opuri încă rămase în biblioteca respectivului colegiu. Poate nu le va cere spre lectură nimeni cu anii, da-i mai sănătos să fie eliminate: ce se taie, nu se fluieră! După cum citează The Guardian, numai în decursul anului trecut în școlile publice din SUA s-au înregistrat 5.894 interdicții de carte! Și an de an năvala crește – până când, fatal, n-or rămâne în biblioteci și librării decât operele îngăduite de ultima babă acrită din Florida! Ceva sună fals: dincolo de faptul că, adeseori, „culpa” este minoră ori chiar inexistentă, demersul în sine pare șubred: de ce să cauți numaidecât, cu trudă, cartea într-o bibliotecă, când mai lesnicioasă e calea internetului, unde afli și niscaiva bacșișuri: rezumate comode, bașca adevărate mormane de gunoi porno apt să ostoiască orice exigență în materie.

Acum 75 de ani, când apărea „Lolita” lui Nabucov, cititorul nărăvit trebuia să ostoiască zeci de pagini până răsărea un pasaj cât de cât deochiat, și acela adus sfielnic în pagină. Acum, fructul oprit este pe cât de nepermis, pe atât de ultrapermis. Și nu-i cere nimeni radierea din ecrane și monitoare! De-ar face-o, ar rămâne cu protestu-n gât, fiindcă internetul e-o împărăție cu legi proprii, doar ne iluzionăm că-l diriguim cumva! Drept pentru care onor cuconița ofuscată și dornică să-și arate puritatea inimii nu mai are unde și cum să conteste rezonant în materie de carte decât oropsitele biblioteci ale liceelor din provincie.

Spuneam mai sus că ceva sună fals pentru că, după cum am arătat în statistica dintr-o tabletă trecută, partea femeiască face mai multă vreme zăbavă pe site-urile pidosnice decât onor bărbații! Primul efect al trecerii cărții în rândul hulitelor lucrări delictuoase a fost total pe dos: imediat, opera și-a depășit de 10-15 ori tirajele dintâi. Chiar în anul apariției, 1856, romanul lui Flaubert „Madam Bovary” a fost acuzat că „promovează obscenitatea” și a fost interzis. Peste un an, acuza s-a retras și romanul a devenit bestseller, fiind considerat una dintre cele mai remarcabile creații ale literaturii lumii.

Cunoscutul roman al lui Salinger „De veghe în lanul de secară” este și azi interzis în unele state americane. Fiind vorba despre o carte bine-cunoscută, editată și la noi de câteva ori, cred c-ar fi inutil să-ncerc a argumenta pe tema „cauza nu există”. Legea statului Florida spune așa: „Dacă un părinte sau un cetățean al statului ridică semne de întrebare cu privire la o carte, aceasta trebuie eliminată din școli în termen de cinci zile.” În astfel de temei, în Florida au fost interzise cărțile lui Hemingway („Pentru cine bat clopotele”), Mark Twain („Aventurile lui Tom Sawyer”), ba chiar și amintitul Jurnal al Annei Frank!

De-ar exista o competiție pentru desemnarea celui mai aprig opresor ale cărții, pe locurile I-III s-ar afla statele Colorado, Connecticut și, desigur, Florida. 10.000 de cărți (de titluri, nu de exemplare!) au fost interzise în școlile publice din SUA între 2023-2024! Pe lista neagră se află lucrări ale lui Nelson Mandela, Duke Ellington, Martin Luther King, alături de care apar sumedenie de autori prea puțin cunoscuți la noi pentru a-i menționa cu folos în lunga listă a interzișilor.

Nu-i, desigur, o exclusivitate americană: de-a lungul deceniilor, lista generală a autorilor refuzați în diverse entități ale lumii i-au menționat pe Shakespeare („Hamlet”!), Steinbeck, Soljenițân, Shelley, Orwell, Joice, Kafka, ba chiar și Darwin (în diferite perioade, „Originea speciilor” a fost interzisă în Marea Britanie, Iugoslavia, Grecia). Ceea ce se petrece acum peste ocean arată că, într-adevăr, SUA este țara tuturor posibilităților! Rămâne o întrebare: încotro?