Mircea Radu IACOBAN

De Sfânta Parascheva s-a adunat puhoi de pelerini, parcă niciodată atât de mulți, de bine organizați și de cuminciori. Nu putea lipsi, desigur, batalionul  de vrăjitoare, și ele mai altfel ca look și maniere: adevărații profesioniști nu mai lucrează acum la vreun colț de stradă dosnic, ci și-au prevăzut din vreme carte de vizită, hotel de patru stele obligatoriu cu mi fai și mașină postată, la nevoie, într-o parcare apropiată de semiîntunericul în care-și menește cărțile. Le merge bine, vor organizare sindicală, și-i în bețe cu vrăjitorii de la Ungheni (Basarabia), pare-se mai pricepuți în meserie.

Lipsește însă ceva esențial, și nu de ieri-de azi: comentam cândva la această rubrică iminența apariției unui „Manual de vrăjitorie, carte de magie și vrăji” cu subtitlul „cursuri de magie și vrăjitorie”. Îl refac: se anunța și cuprinsul – cum să devii vrăjitor; fundamentele magiei; curs de vrăji și magie; însemne vrăjitorești; magia practică; despre ritualuri; alchimia; stăpânirea animalelor; bestiarul magic, al vrăjitoriei. Se observa și numai din titluri că profesia de vrăjitor tinde să iasă de sub semnul improvizației și amatorismului, începând a fi ordonată științific și compartimentată pe direcții de acțiune, tendința fiind să dispară vrăjitorul priceput la toate, competențele urmând a fi partajate între confrați specializați pe domenii tot mai înguste și mai specioase. Deocamdată n-a intrat total în declin calificarea de vrăjitor generalist.

În 2011 încă se mai anunța că vrăjitoarea Ioana, „cea mai puternică din România, rezolvă orice problemă garantat”, Amalia, „fiica reginei Maria Campina, apărută la Antena 1, rezolvă orice problemă”, faimoasa Maria, care, tot așa, „rezolvă orice problemă”; servicii similare asigura Lenuța („cea mai puternică vrăjitoare”) ș.m.a. Specializările avansate apar timid, implicând, desigur, cunoștințe și puteri în zone strict delimitate, cum ar fi dramele amoroase. Alte specializări „de vârf”: aducerea de „bucurii pentru oamenii supărați” (Luminița, Vanessa), dezlegarea de farmece (Ioana, Alina, Irina, Aurelia...), „ajutorarea bolnavului fără leac de doctor” (Grama, Milena - „deținătoarea celor mai puternice leacuri”), în vreme ce Loretta, atentă la efortul europenizării și la necesitățile pieței externe, „rezolvă orice problemă în țară și străinătate”.

Clienți, slavă Domnului, au fost și sunt, iar cererea naște oferta. Aș vrea să învăț și eu ceva vrăjitorie, nu strică să ai încă o meserie, dar cursuri de specialitate nu-s și până când îi voi putea consacra Manualului cuvenita recenzie, rămân „la temă” propunând câteva subiecte adiacente. Primul: este la vedere de departe un inexplicabil proces discriminatoriu: n-avem vrăjitori bărbați! Într-o tabletă precedentă evocam ofuscarea femeilor apropo de accesul la demnitățile cerești supreme, și iată-le confiscând autoritar, din moși-strămoși, o-ntreagă ramură lucrativă și productivă! O fi femeia, născută din coasta lui Adam, mai aproape de Scaraoțchi și mai implicată, prin însăși alcătuirea ei, în subterane lucrături demoniace? Pe de altă parte, o cercetare recentă arată că recurg la serviciile vrăjitoarelor femeile (tot femeile!) cele mai... bisericoase! Altfel spus, este chemat în ajutor surpranaturalul în sine, fără a se ține seama că, odată ce l-ai invocat pe diavol, te lepezi de Hristos. Și asta în pofida faptului că, oricum, învățăturile Bisericii dezvăluie jalnica neputință a lui Ucigă-l Toaca. Spunea Ioan Gură de Aur: Canonul 61 al Sinodului Ecumenic al VI-lea oprește de la Sfânta Împărtășanie pe cei ce apelează la vrăjitoare și ghicitori, iar în Sfânta Scriptură se vorbește de pedepse și mai grele.

Ei, și? Profesionistele cu reclamă în gazete nu se sfiesc să sugereze că puterile li-s furnizate din ceruri. Motiv pentru care tot aștept cu nerăbdare niscaiva deslușiri în promisul „Manual de vrăjitorie”. Îi simt lipsa. A apărut? Unde-i?